Viata simbolicaLocotenent‑colonelul de aviaţie T.S. Rippon: Care este punctul dumneavoastră de vedere privitor la viaţa de după moarte?

Profesorul Jung: Încă n‑am fost acolo în mod conştient. Când voi muri, voi spune: „Acum o să vedem!“ Momentan am această formă şi spun: „Ce există pe‑aici? Să facem tot ce putem face aici.“ Dacă după moarte vom găsi o nouă viaţă, voi spune: „Aşadar, să mai trăim o dată — encore une fois!“ Nu ştiu nimic despre toate acestea, dar un lucru pot să vă spun: inconştientul nu cunoaşte timpul. O parte din psihicul nostru nu se găseşte în timp şi nu se găseşte în spaţiu. Ele, timpul şi spaţiul, sunt doar o iluzie; astfel că pentru o anumită parte a psihicului nostru timpul nu există.

Mr. Derek Kitchin: Aţi scris undeva, domnule profesor, că, pentru mulţi oameni credinţa într‑o viaţă viitoare este o necesitate pentru sănătatea lor psihologică.

Profesorul Jung: Da. Ne‑am pierde echilibrul dacă nu ne‑am confrunta cu nemurirea, când visele ne confruntă cu problema; atunci ar trebui să decidem. Dacă ele n‑o fac, putem să ne lăsăm păgubaşi. În cazul unei confruntări însă, ar fi bine să spunem: „Trebuie să descopăr ce simt în această privinţă. Să presupunem că nu există ceva ca nemurirea, că nu există o viaţă după moarte. Ce simt atunci? Cum se trăieşte cu o asemenea convingere?“ Poate că atunci veţi avea probleme cu stomacul, aşa că spuneţi‑vă: „Să presupunem că sunt nemuritor“, şi atunci veți fi poate în ordine. Prin urmare trebuie să vă spuneţi: „Este, evident, corect.“ Cum s‑o ştim? Cum ştie un animal că un anume tip de iarbă pe care l‑a mâncat nu este otrăvitor, şi cum ştiu animalele că ceva este otrăvitor? Se îmbolnăvesc. În acest mod cunoaştem adevărul: adevărul este ceea ce ne ajută să trăim — ne ajută să trăim corect.

Fragment din discuțiile din cadrul prelegerii ”Viața simbolică”, susținută de Jung pe 2 aprilie 1939 la Guild of Pastoral Psycholgy din Londra. Prelegerea este inclusă în recenta traducere a cărții VIAȚA SIMBOLICĂ vol. 18/1 din Operele complete jungiene