Acceptarea necondiţionată este câteodată greşit interpretată drept a fi „amabil“ cu clientul, dar nu este deloc vorba despre asta, ci înseamnă a valoriza profund clientul fără a-i solicita nimic în schimb.

 

  

  

  • „A fi amabil“ este o mască de socializare – este faţa pe care o arătăm lumii ca să ascundem ce simţim în realitate sau pentru a preîntâmpina orice judecată potrivnică din partea altora.
  • A fi amabil nu-l ajută pe client să înţeleagă şi să aibă încredere în necondiţionarea noastră.
  • A fi amabil nu-i oferă clientului experienţa căldurii umane – cum amabilitatea este des folosită pentru a camufla alte reacţii, îl poate face pe acesta să simtă incontestabila răceală afectivă.
  • A fi amabil are mai degrabă legătură cu superficialitatea relaţiei decât cu profunzimea ei.

 

Una dintre cele mai timpurii sarcini în formarea în terapia centrată pe persoană este provocarea cursantului „amabil“ să găsească ce este autentic şi ce nu în răspunsurile sale adresate celorlalţi. Câteodată oamenii sunt amabili în mod autentic. La ei nu este vorba de aparenţe – pur şi simplu, aşa sunt în majoritatea situaţiilor. Oricum, faptul că ei sunt congruenţi în amabilitatea lor nu le va reduce dificultăţile pe care le vor avea de înfruntat. Unii dintre clienţi se vor simţi bine în mediul cald şi securizant ce le-a fost oferit şi vor fi şocaţi când acest consilier amabil va aduce schimbări în relaţie. Pentru alţi clienţi va fi dificil să creadă în sinceritatea unui consilier amabil – au văzut suficient de multe persoane „amabile“.

Iată trei enunţuri adresate de o consilieră centrată pe persoană clientului său — afirmaţii pe care mulţi le-ar considera „lipsite de amabilitate“. Şi totuşi, fiecare dintre ele, în relaţia specifică în care au apărut, arătau profunda valorizare a clientului.

  • ”Simt că mă enervezi.”
  • ”Simt că iar m-ai lăsat baltă!”
  • ”Deci asta e: acum te aştepţi de la mine să-mi fac bagajul şi să plec?”

 

Când citim asemenea afirmaţii specifice ale consilierei este important să nu le transpunem în alte contexte şi să ne imaginăm că le folosim cu clienţii noştri. Indiferent care ar fi natura afirmaţiilor, acestea funcţionează rareori şi pentru alte contexte pentru că fiecare afirmaţie specifică a apărut într-o anumită relaţie, iar semnificaţia ei nu poate fi înţeleasă dacă replica este spusă în alt context. În orice caz, ce poate fi transpus este intenţia pe care consiliera o comunică în spatele acestor afirmaţii. Cele trei fraze de mai sus sunt toate din timpul lucrului consilierei cu clientul, John. În spatele tuturor acestor fraze a stat dubla intenţie a consilierei:

   

  1. De a intra în contact cu John – să se întâlnească cu el la un nivel mai profund decât pattern-ul normal al lui John de a-i ţine pe ceilalţi la distanţă.
  2. Să-i arate lui John că ei (consilierei) îi pasă cu adevărat de el şi de munca lor – ceea ce lui John îi era dificil să-şi dea seama.

   

  

       

Consiliera lui John comentează:  

”John are o fire cu adevărat alunecoasă — înaintează puţin în relaţii, apoi se sperie şi se retrage. Dar are un pattern sofisticat de a fi pentru că, de obicei, poate să determine cealaltă persoană să se simtă frustrată, iritată şi furioasă şi să-l respingă. Şi eu am fost frustrată, iritată şi nervoasă, dar nu l-am respins. Când i-am spus:

  • „Simt că mă enervezi“,
  • „Simt că iar m-ai lăsat baltă“ sau
  • „Deci asta e: acum te aştepţi de la mine să-mi fac bagajul şi să plec?“

îmi exprimam acceptarea mea pozitivă şi nu-i puneam condiții.

Ştie că eu nu-i spun: „Nu face lucrurile astea“. Ce îi spun eu este:

  • „John, ştiu că trebuie să faci lucrurile astea, dar uite cum se simte o altă fiinţă umană în relaţie cu tine“.
  • „Tu contezi pentru mine“;
  • „Relaţia dintre noi contează pentru mine“;
  • „Voi lupta pentru relaţia noastră“;
  • „Da, poţi să te închizi în tine şi să te retragi, accept că faci asta, ştiu că asta faci, şi ştiu că ştii că ştiu că asta faci“.
  • „Dar chiar dacă accept asta la tine, nu mă complac în asta — nu voi diminua ceea ce îţi ofer pentru că tu simţi nevoia să te retragi!“

Expresia mea iritată „Simt că mă enervezi!“ este versiunea iniţială, prescurtată, a tuturor acestor elemente. Probabil că cel puţin o parte a lui John va şti că toate astea sunt adevărate – şi dacă nu, i-o voi spune eu.”

  

fragment din volumul

Consilierea centrată pe persoană în acţiune

  

Citește și:

Focul pasiunii în psihoterapie sau cât de tandri pot fi consilierii centrați pe persoană

”Clientul este cel care ştie ce-l doare”