Probabilitatea ca o persoană să trăiască ea însăși sau să se confrunte cu o explozie emoțională declanșată de furie, tristețe sau frică din partea celorlalți este foarte mare. Aproape o certitudine, spune Albert J. Bernstein în cartea Cum să faci față persoanelor explozive emoțional, publicată la Editura Trei, precizând că Institutul Național de Sănătate estimează că sunt 19 milioane de americani cu tulburări de anxietate, 22 de milioane cu depresie, iar una din 5 persoane se poate aștepta la o depresie într-un anumit moment al vieții. Și asta doar în SUA. Iată 6 lucruri mai puțin conștientizate despre crizele emoționale, pe care trebuie să le cunoaștem pentru a ne schimba perspectiva asupra trăirilor noastre și a învăța cum să reacționăm corect când le întâlnim la cei din jur.

1. Ce sunt exploziile emoționale? Ele sunt compuse din cuvinte, gânduri, sentimente, hormoni, neurotransmițători și impulsuri electrice. Complicat? Doar la prima vedere, precizează Bernstein. El explică pe larg, în cazul fiecărei emoții declanșatoare, ce se află în spate și cum ar fi cel mai înțelept să reacționăm pentru a ajuta, mai degrabă decât pentru a ne apăra.

Ce e de făcut? Când cineva are o explozie de furie, un atac de panică sau izbucnește într-o criză de plâns, concentrarea trebuie să fie pe conținutul intern, nu pe forma de exprimare. Uneori încercăm să-i facem pe oameni să renunțe la emoțiile lor, explicându-le de ce nu ar trebui să simtă ceea ce simt.(…) Acordați mai puțină atenție țipetelor și mai multă atenție disconfortului interior care le cauzează”. Pentru că:

2. Exploziile emoționale sunt o formă de comunicare. Fie că o agreăm, fie că nu. Bernstein explică faptul că o persoană care are o criză de furie, teamă sau tristețe se gândește la ea însăși, nu la noi. Își afișează necazul în speranța că cineva va face ceva pentru ca ea să se simtă mai bine, chiar dacă nu știe cum și ce înseamnă „mai bine”.

Ce e de făcut? Pentru a le gestiona eficient, trebuie să te uiți întotdeauna la evenimente din punctul celeilalte persoane.

3. Exploziile emoționale sunt repetitive. Trebuie să luăm în considerare, de asemenea, că aceste explozii nu vor fi un comportament singular, până ce persoana nu va învăța să își înțeleagă trăirile și nu va fi dispusă să-și modifice modul de funcționare.

Ce e de făcut? Ruperea acestui model pentru că „repetiția este un element-cheie al majorității exploziilor emoționale.”

4. Exploziile emoționale sunt interactive, sunt evenimente sociale care au nevoie de spectatori. Chiar și atunci când se întâmplă în intimitate, audiența există în mintea interpretului. „Într-un anumit fel, exploziile emoționale sunt ca zgomotul unui copac căzând în pădure. Dacă nimeni nu-l ascultă, nu există nimic acolo, cu excepția unei vibrații a aerului. Spre deosebire de copacii care cad, persoanele explozive emoțional vor continua uneori să tulbure aerul până când cineva chiar le ascultă”.

Ce e de făcut? În primul rând să devenim conștienți de rolul nostru și abia apoi să înțelegem cum putem fi de ajutor în mod real. Pentru că nu există, în astfel de cazuri, doar statutul de martor, ci întotdeauna vom fi implicați, într-o formă sau alta.

5. Evită evitarea. Cei explozivi emoțional vor doar să se simtă mai bine și cât mai repede posibil. Știu, pare confuzant că lucrurile care îi fac pe oameni să se simtă mai bine, cel mai repede, de obicei le înrăutățesc situația.” Una dintre formele de evitare este convingerea multor persoane explozive emoțional că aceste izbucniri li se întâmplă și nu că este ceva generat de temerile lor. Într-un acces de nervi, detaliază autorul, ne înfurie, de fapt, gândurile noastre, nu acțiunile altor oameni. „Din nefericire, majoritatea oamenilor furioși nu se înțeleg pe ei înșiși destul de bine încât să considere că furia este problema lor. Ei cred că ea este reacția naturală atunci când dai peste niște idioți”. La fel și în cazul altor explozii emoționale manifestate prin anxietate, atacuri de panică, crize de plâns, fobii etc.

Ce e de făcut? Insight și perlaborare. Adică îndrumarea celui aflat într-o astfel de scufundare emoțională spre înțelegerea clară a naturii problemei, a modului în care funcționează și, poate, de unde vine. Și apoi să treacă la acțiune.

6. Nu rezolva problema, ajută să și-o rezolve singuri

Pentru a gestiona exploziile emoționale, trebuie să fii bun, grijuliu și curajos, dar nu drăguț”, spune Bernstein. El indică faptul că gestionarea eficientă a exploziilor emoționale este un act nenatural, pentru că primul instinct este să reacționăm și noi la fel de emoțional. „Setările interne ne spun să îi protejăm pe cei fricoși, să-i alinăm pe cei triști și să luptăm sau să fugim de cei furioși. Bunătatea ne poate convinge să avem grijă de niște persoane care ar trebui să fie încurajate să aibă grijă de ele însele.(…) Strategiile despre care vei citi implică adesea întreruperea unor tipare familiare. Ele pot da senzații inconfortabile, dar nu vor răni persoanele explozive emoțional, ci le vor ajuta”.

Ce e de făcut? Bernstein oferă mai multe modalități prin care putem acționa cu compasiune, dar și cu fermitate: vorbește obiectiv după ce incidentul s-a terminat și starea emoțională s-a consumat,cere soluții, nu le oferi, nu accepta „nu știu” drept răspunsși „continuă să pui întrebări până vei găsi ceva ce persoana știe”. 

Cum să îi ajutăm pe alții, dar și pe noi înșine să înțelegem că a fi bine este mai important decât a te simți bine este principiul care l-a ghidat pe  Albert J. Bernstein, psiholog clinician cu o experiență de 40 de ani de psihoterapie, să scrie cartea Cum să faci față persoanelor explozive emoțional. Pe lângă sfaturi și tehnici concrete, reflectate prin exemple și studii de caz, autorul oferă cititorilor săi și informații utile din perspectivă medicală și psihologică despre tulburarea de panică, anxietatea generalizată, depresia și fobiile.