O carte apărută la începutul anului 2014 în Franţa, despre viaţa celebrei Nadia Comăneci, despre care s-a scris foarte mult, inclusiv biografii, a apărut şi în româneşte în a doua parte a anului. O semnalăm întrucât este deosebită de tot ce s-a tipărit până acum.

Nu este o biografie strictă, ci mai degrabă un roman despre un sistem totalitar şi o fetiţă manipulată de regimul comunist şi care, după ce creşte, devine femeie şi fuge din ţară, este manipulată aidoma în Occident. Sunt foarte multe fapte absolut reale în cartea Lolei Lafon, autoarea pare că o consultă pe celebra gimnastă, îi solicită informaţii, îi trimite capitolele scrise pentru a obţine comentarii, dar în realitate n-a existat nicio relaţie între cele două femei, pentru că scriitoarea n-a avut vreodată intenţia să scrie o biografie.

Fascinată de viaţa Nadiei, care a uluit lumea la Olimpiada de la Montreal, când calculatoarele au îngheţat pentru că nu fuseseră programate pentru nota supremă şi au transformat-o în idol, dar în egală măsură de viaţa românilor din comunism, Lola Lafon povesteşte în mare măsură ce îşi imaginează ea despre sportivă. O fetiţă care a servit interesele unui om şi ale unei gândiri politice, ale cărei dorinţe proprii au fost copleşite cu unicul scop de a crea o imagine falsă pentru lumea întreagă. O epocă plină de cruzime, în care nu contau nici dorinţele personale, nici capacităţile trupului, ci doar directivele politice şi lipsa oricărui sentiment. (…)

O scriere incisivă, dar şi o pasionantă meditaţie asupra evoluţiei corpului feminin şi despre o adolescenţă răpită.

Fragment din cronica publicată de Stelian Țurlea în ZIARUL DE DUMINICĂ

 

Fetita care nu zambea