Să presupunem că încerci să intri în contact cu sentimentele tale de anxietate, depresie şi furie, oricât de dureroase ar fi ele, şi încerci să le minimizezi în loc să le acoperi cu diferite tipuri de evitare.
Pe lângă expunerea activă la unele dintre cele mai urâte sentimente, poţi folosi şi unele dintre metodele imaginative sau cognitive descrise de Rian McMullin. Cu ajutorul acestor tehnici imaginative îţi poţi preîntâmpina tendinţa naturală de a evita experimentarea unora dintre cele mai intense şi dureroase sentimente, evitând astfel perpetuarea acestui tip de disfuncţionalitate.
Iată o cale de a-ţi înfrunta imaginar sentimentele, pe care o poţi practica:
Imaginează-ţi în detalii vii experienţa „terifiantă“ la care continui, de fapt, să te gândeşti şi de care te temi şi imaginează-ţi că ai o Credinţă Iraţională care însoţeşte adesea această experienţă imaginată. Aşadar, imaginează-ţi că eşti cu maşina pe o autostradă, în spatele unui şofer capricios, poate beat, şi poţi să-ţi imaginezi că-ţi spui: „O, Dumnezeule! Este nebun! Sau poate că e mort de beat! Nu pot să mă feresc de maşina lui! Sunt blocat! Iar propria mea panică mă face să mă simt şi mai blocat! Of, la naiba, nu e nicio scăpare!“
Dă-ţi voie să-ţi simţi panica, să o simţi cu adevărat, şi nu îţi permite să fugi de ea — până când devii sătul şi plictisit de ea şi îţi doreşti să o domini o dată pentru totdeauna şi chiar să o transformi în sentimente de preocupare reală şi de hotărâre de a găsi calea de ieşire din această situaţie „îngrozitoare“.
Dacă foloseşti această metodă imaginară de „bombardament“, vei trăi, evident, gândirea catastrofizatoare şi sentimentele „teribile“ de panică ce o însoţesc. Dar te poţi sili în mod activ să înfrunţi aceste cogniţii şi emoţii şi să foloseşti metoda pentru a contesta Credinţele Iraţionale (CI‑urile). În cele din urmă, poţi adăuga desensibilizarea sau expunerea in vivo, într-o situaţie reală de viaţă — să conduci pe autostrăzile „periculoase“ pe care le evitai, de exemplu, adăugând, astfel, un bombardament acţional la cel imaginar.
Încearcă bombardamentul verbal în legătură cu „traume“ din trecut sau istorice, imaginându-ţi cu claritate detaliile lor de mai multe ori — până când te saturi de repetiţie şi devii desensibilizat faţă de „ororile“ lor.
Fragment din Cum să te simţi mai bine, să te faci mai bine, să rămâi mai bine. Terapie profundă de autoajutorare pentru emoţiile tale, de Albert Ellis