Acum câţiva ani, cercetătorii de la Universitatea Bucknell şi Institutul pentru etologie urbană Ludwig Boltzmann au colaborat într‑un studiu de observare a ritualurilor de împerechere a masculilor umani. Punctele de observare au fost instalate în habitaturi adecvate, care sunt, pentru specia noastră, barurile şi cluburile. În aceste locuri de adăpare, masculii şi femelele se amestecau în cea mai apropiată proximitate. Stăteau în două picioare, aveau o înfăţişare îngrijită şi ocazional emiteau semnale nonverbale de împerechere. La sfârşitul studiului, cercetătorii surprinseseră 40 de bărbaţi în acţiune, care încercau să atragă atenţia femeilor.
Contactul vizual, au observat cercetătorii, este indiciul cel mai important, iar bărbaţii care dau târcoale scanează încăperea încercând să prindă privirea femeilor. Ei sunt în căutarea unei femei a cărei privire să se oprească asupra lor un moment, apoi să privească uşor în lături, pentru a reveni. Rareori bărbaţii abordează o femeie fără un joc semnificativ al privirilor. În cazul în care contactul vizual nu se stabileşte înaintea abordării, femeia raportează confuzie şi disconfort, care de obicei preced respingerea. Femeile au trebuit să arunce în medie 13 priviri scurte şi directe înainte ca bărbaţii să‑şi învingă inhibiţiile şi să facă o mişcare. (Cercetătorii nu au observat vreo femeie care să abordeze bărbaţii, deşi contactul vizual reprezintă din punct de vedere tehnic prima mişcare.)
Între contactul vizual şi abordarea propriu‑zisă, bărbaţii fac multe alte gesturi inconştiente pentru a atrage atenţia unei femei. Un tip îndrăzneţ este posibil să facă „mişcări de maximizare a spaţiului personal“: fie îşi întinde picioarele, dacă este aşezat, fie îşi întinde braţele pe spătarul scaunelor din jur sau peste umerii altor bărbaţi. Este posibil să‑şi agaţe degetele de buzunarele pantalonilor sau de găicile curelei, astfel încât mâinile să‑i încadreze zona genitală. Aceste posturi nu numai că îl scot în evidenţă vizual, însă îl şi definesc drept dominant printre prietenii lui. Posturile corporale deschise transmit putere socială, potenţă şi personalităţi persuasive, în timp ce posturile cu braţele încrucişate şi umerii strânşi comunică timiditate şi o poziţie inferioară în ordinea socială a hrănirii. Bărbaţii care au abordat o femeie într‑un final făcuseră înainte o medie de 19 gesturi de maximizare a spaţiului, aruncând în permanenţă priviri femeii‑ţintă, pentru a se asigura că ea privea şi era în continuare interesată.
Nu orice bărbat are curajul de a aborda o femeie sau poate obţine „undă verde“, însă mulţi bărbaţi din studiu şi‑au exprimat interesul prin semnale de automanipulare: mângâierea bărbiei, frecarea feţei şi scărpinarea obrajilor. Evident, acestea sunt modurile subtile în care bărbaţii atrag atenţia asupra feţelor lor, în special asupra zonelor în care creşte barba, care sugerează masculinitatea şi se dezvoltă sub influenţa testosteronului. Aceste gesturi pot fi, de asemenea, semne de nervozitate şi anxietate şi un efort de a înlătura disconfortul.
Femeile sunt acelea care fac selecţia. Chiar şi când vorbeşti cu prietenele tale la foc automat şi cu vocea cea mai sonoră, legănând paharul de vin şi telefonul mobil, poţi să fii cu ochii pe un tip din partea opusă a încăperii, nu‑i aşa? Aceasta include preluarea tiparelor lui gestuale. Bărbaţii care fac gesturi frecvente cu mâna, mai ales cu palmele în sus, sunt percepuţi ca având personalităţi comunicative şi agreabile, care le conferă un succes mai mare pe lângă femei. Atingerea este şi ea importantă. Bărbatul care îl bate în glumă pe spate pe prietenul său este perceput ca având o amprentă socială mai mare decât cel atins, iar femeile găsesc în general acest lucru mai atrăgător. Bărbaţii care răspund la bătaia pe spate sunt percepuţi ca având un statut social mai înalt decât tipii care nu ating sau nu sunt atinşi de alţii. Pune împreună mai mulţi bărbaţi şi ierarhia socială apare instant.
Fragment din Domnii preferă într-adevăr blondele de Jena Pincott
Având în vedere toate aceste priviri, întinderi de picioare, lovituri pe spate şi scărpinări, antropologii au tras concluzia că bărbaţii seamănă cu maimuţele în ceea ce priveşte limbajul trupului referitor la împerechere. Schimbă habitatul de la junglă la un bar de fiţe, adaugă câteva beri şi vei vedea cât de convingător se pot maimuţări bărbaţii şi cât de mult le place femeilor asta.
Leave a Reply