Când există mai multe personaje în desen, apropierea a două dintre ele implică în mod necesar îndepărtarea de ceilalţi, îndepărtare pe care va trebui să o interpretăm.

 

Dacă subiectul însuși este cel care se reprezintă la distanţă de ceilalţi, aceasta indică dificultatea pe care o resimte de a stabili relaţii cu restul familiei, fie din agresivitate împotriva ei, fie pen- tru că se simte exclus.

De exemplu, Jean-Paul, 9 ani, înfăţișează cuplul parental strâns unit, iar în planul din spate, net separat de cei doi, un băiat de 8 ani cu care se identifică. În schimb, el înfăţișează, văzut prin transparenţa corpului mamei, un bebeluș–fetiţă de un an.

În realitate, Jean-Paul are două surori mai mari și un frăţior de 5 ani. Este un copil inteligent, care avea rezultate bune la școală, dar, de un an, activitatea lui școlară a devenit mediocră, iar personalitatea i s-a schimbat. Nu pare de vârsta pe care o are în realitate: este un copil mic de statură, delicat și tandru, blând și afectuos. Nu îl brutalizează pe fratele mai mic, dar cere să fie alintat ca acesta, vrea să o sărute întruna pe mama lui și insistă să vină în patul cel mare.

Fragment din cartea: