Editura TREI vă aşteaptă sâmbăta asta (20 noiembrie) de la orele 15.00 la lansarea cărţii

Cum întâmpinăm copilul ca părinţi, bunici, medici şi educatori

 

Evenimentul va avea loc la sala Cupola (nivel 0) în cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus de la Romexpo. Vor vorbi prof. univ. dr. Viorel Nicolescu, Alexandrina Neagu – director al grădinţei nr. 111, Brenda Petre – director artistic al grupului Contrapunct, Ana Maria Oancea – consilier şcolar, Victor Popescu – redactor Editura Trei şi, desigur, autoarea cărţii dr. Speranţa Farca, psihanalist specializat în relaţia mamă-copil.

Este vorba despre un volum despre dezvoltarea copilului, dar mai ales despre relaţia părinţi-copii, o carte scrisă fără morga lucrărilor academice de psihologie şi educaţie, adresată către toţi – părinţi, medici, profesori, psihologi şi … bunici -, cu exemple adaptate la cultura şi prejudecăţile românilor, un volum scris cu lejeritatea cu care Dolto şi Winnicott au popularizat psihologia şi psihanaliza copilului. (Dacă nu mă credeţi, citiţi fragmentul de mai jos despre educaţia ca dresaj.)

      

      

         

Prin analiza recompenselor putem vedea cât de adânc inserat în sistemul de educaţie este dresajul, cum a ajuns de fapt să-l definească, să-l fundamenteze.

Dresajul porneşte de la premisa lipsei de respect pentru natura umană şi de aceea nu poate avea efecte formatoare (poate doar deformatoare). Se pot obţine rezultate adesea spectaculoase, dar nu şi creşteri ale personalităţii, iar copilul plăteşte cu libertatea şi individualitatea sa aceste impregnări.

Copilul este în postura executantului, iar adultul în poziţia celui ce comandă paşii de execuţie. Unui copil crescut astfel îi va fi foarte greu să poată deveni independent şi creator, iar accesul lui la sublimarea culturală e limitat. De asemenea, copilul se va apăra de postura în care este pus şi cu care, din fericire, nu se poate acomoda niciodată. El va avea comportamente de refuz, sfidare, neacceptare, va face viaţa grea educatorilor săi, se va revolta în faţa acceptării autorităţii şi instituţiilor sociale, ale statului — îşi va plăti libertatea cu dezadaptarea, provocându-şi sieşi neplăceri, iar societăţii pagube.(…)

Notele şi calificativele de la şcoală (ca pedeapsă şi recompensă) reprezintă „biciul şi bombonica“ primite în cursul dresajului. Notele deviază cursul firesc al copilului de la plăcerea de a şti, de a-şi satisface curiozitatea, de a se juca, spre dorinţa de a avea note mari, indiferent cum ar fi obţinute.

Una dintre fetele mele a venit odată de la grădiniţă foarte mândră, avea lipită pe rochiţă o mare faţă surâzătoare:

„Ia uite, mami, ce am primit la engleză“.

Am întrebat-o dacă i-a plăcut ce a învăţat, dacă a descoperit ceva interesant, mi-a răspuns că nu ştie, dar îi place engleza pentru că primeşte abţibilduri. Tot interesul pentru engleză era drenat către dorinţa de a se împopoţona cu „feţe vesele“.

Fragment din volumul Cum întâmpinăm copilul ca părinţi, bunici, medici şi educatori de Speranţa Farca