Calendarul Lung mayaș exprimă o doctrină a Epocii Lumii, o doctrină fundamentală a tuturor culturilor care au adoptat o filosofie a timpului ciclic.

 Fragment din:Povestea anului 2012

Sfârşitul ciclului de 13 baktun este un sfârşit de perioadă şi există şi alte sfârşituri de perioadă mai mici în interiorul Calendarului Lung. Mayaşii percepeau aceste sfârşituri de perioadă ca fiind legate de ciclurile astronomice, mari sau mici, precum şi de ciclurile de viaţă ale genealogiei regale (uneori mergând până la douăzeci de generaţii de succesiuni dinastice) şi de ciclul complet de viaţă a oraşelor-stat. Sfârşiturile de perioadă de 13 baktun, din 3114 î.Hr. şi 2012 d.Hr., ar fi, în mod evident, incredibil de importante pentru străvechii mayaşi, alfa şi omega ale unui ciclu grandios al dezvăluirii umane şi cereşti.

Ce spune învățătura mayaşilor despre sfârşiturile de perioadă? Ce făceau mayașii la sfârşiturile de perioadă? Urmând o filosofie a timpului ciclic, ei considerau sfârşiturile de perioadă nu sfârşituri definitive, aşa cum le-ar vedea o filosofie a timpului linear, ci timpuri ale transformării şi reînnoirii. Inscripţiile sunt pline de rituri de sfârşituri de perioadă care implică sacrificiul şi transformarea.

Chiar şi astăzi, mayaşii moderni fac ceremonii la sfârşiturile de ciclu din interiorul calendarelor Tzolkin și Haab. Rolul fiinţelor omeneşti în aceste momente este să faciliteze în mod conştient o transformare reuşită şi o reînnoire, sacrificând de bunăvoie zgura ciclului vechi, sacrificând iluziile care nu vor fi de folos în noul ciclu.