Eva îi poate reproşa lui Adam cu fiecare ocazie lipsa măsurii, dar cu siguranţă că el nu se va schimba ca urmare a acestui lucru, ci doar se va simţi neînţeles.
Aşadar, Eva ar trebui să reflecteze în ce măsură îl întâmpină ea, la rândul ei, pe Adam cu visuri de mărire. Poate că ea l-a ales pe Adam, dacă nu ca urmare a prezentării sale de sine lipsite de măsură, totuşi şi datorită impresiei sale victorioase, pe care el a făcut-o odinioară asupra ei, iar aceasta trebuie să fi fost, oarecum, cu adevărat minunată. Acesta ar fi un indiciu asupra năzuinţei secrete a Evei spre un fel de măreţie.
În cel mai bun caz, Eva ia aceste reflecţii drept un impuls pentru a intra mai adânc în problemă şi a porni în căutarea propriei sale lipse de măsură. Şi, în felul acesta, se află deja, complet independent de Adam, la nivelul confruntării cu propriile sale visuri de mărire şi cu lipsa ei de măsură sau, în orice caz, cu năzuinţa ei spre acestea. Cu siguranţă că Eva va găsi în timpul acesta ceva foarte diferit decât dacă rămâne la nivelul la care totul se învârte numai în jurul a ceea ce o deranjează la Adam.
Fragment din Cele 4 fețe ale monedei. O metodă simplă pentru a descoperi adevărata cale de mijloc, de Ruediger Dahlke și Christoph Hornik
Probabil că ea denumeşte complet diferit fenomenele asemănătoare observate la ea, aşadar, nu le denumeşte lipsă de măsură sau chiar grandomanie, ci vorbeşte despre visuri îndrăzneţe, planuri sau viziuni mari. Mai ales când Adam este lipsit de măsură la nivel material — şi îşi cumpără maşini una după alta, alege mereu vinul cel mai scump sau îşi permite întotdeauna smartphone-ul cel mai nou —, iar Eva îşi trăieşte lipsa de măsură mai degrabă în direcţia spirituală, probabil că va fi dificil pentru ea să vadă asemănările şi să înţeleagă relaţia lor cu acelaşi principiu. Căci seminarele de meditaţie efectuate unul după altul pot exprima şi o oarecare lipsă de măsură, deşi Eva situează, cu oarecare dreptate, evoluţia spirituală mult peste pasiunea pentru maşini şi peste comportamentul de consum inutil.
Lipsa de măsură a Evei nu este atît de evidentă ca în cazul lui Adam şi aparţine probabil unei etape idealiste anterioare, la care aproape toţi tinerii pot privi retrospectiv. În cazul acesta ar fi posibil ca visurile de mărire ale lui Adam să-i amintească de propriile ei visuri de odinioară, pe care ea le-a trădat şi le-a uitat de mult şi de care ar prefera să nu-şi amintească, de teamă că ele să nu înflorească din nou.
În cazul acesta, nemulţumirea îndreptată asupra ei însăşi ar proiecta-o asupra lui Adam. Însă, de îndată ce recunoaşte acest lucru şi restabileşte contactul cu viziunile şi fanteziile ei anterioare şi începe să le înfăptuiască, ar putea să-şi retragă proiecţiile şi să-şi uşureze relaţia. Cu siguranţă că în felul acesta prind iar viaţă propriile ei visuri măreţe — care sunt la fel de lipsite de măsură precum ideile lui Adam de acum, cele pe care, însă, el obişnuieşte să le înfăptuiască, provocând-o, astfel, pe Eva să-i facă reproşuri.
Ar fi chiar o şansă pentru Eva de a direcţiona energii spre visurile ei şi de a-şi propune, din nou sau chiar pentru prima oară în mod concret, să lucreze, cu ajutorul lui Adam, la înfăptuirea lor. În orice caz, Eva va înţelege că nu-i face bine să-şi neglijeze sau să-şi uite propriile visuri. Poate că acum îi face Evei chiar mai multă plăcere să viseze împreună cu Adam despre înfăptuirea fanteziilor ei decât să-şi manifeste permanent nemulţumirea faţă de el.
Leave a Reply