Caracterul birocratic este echivalent în linii mari cu caracterul sadomasochist, în sens social mai degrabă decât politic, explică Fromm în ”Anatomia distructivității umane”.
Vorbind aici despre birocraţi – continuă Fromm – mă refer la cei autoritari, reci, demodaţi pe care încă îi găsim în multe şcoli, spitale, închisori, gări şi oficii poştale învechite. În sistemul birocratic, fiecare individ îl controlează pe subaltern şi este controlat de superior.
Într‑un astfel de sistem se pot realiza atât impulsurile sadice, cât şi cele masochiste. Caracterul birocratic îi va dispreţui pe inferiori şi îi va admira şi se va teme de superiori. Nu este nevoie decât de o privire la expresia facială şi la vocea unui anume tip de birocrat care‑şi critică subalternul sau se încruntă atunci când acesta a întârziat un minut sau insistă în favoarea unui comportament care să arate, cel puţin simbolic, faptul că în orele de program îi „aparţine“ superiorului.
Găsești aici și alte titluri de E. Fromm!
Sau ne‑am putea gândi la birocratul din spatele ghişeului de la oficiul poştal şi să‑i observăm zâmbetul abia perceptibil atunci când închide ferestruica la 5.30 fix, pentru ca cei care stăteau deja la coadă de o jumătate de oră să trebuiască să plece şi să revină a doua zi. Problema nu este că se opreşte din vândut timbre la 5.30 fix; aspectul important al comportamentului său este faptul că îi face plăcere să frustreze oamenii, arătându‑le că el îi controlează, satisfacţie manifestată în expresia sa facială.
Sigur că nu toţi birocraţii demodaţi sunt sadici. Numai un studiu psihologic profund ar putea să demonstreze care este incidenţa sadismului în acest grup prin comparaţie cu nonbirocraţi sau birocraţii moderni.
Pentru a menţiona doar câteva exemple remarcabile, generalul Marshall şi generalul Eisenhower, ambii fiind dintre membri de rangul cel mai înalt în birocraţia militară în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, erau celebri pentru lipsa lor de sadism şi pentru grija autentică pentru viaţa soldaţilor lor. Pe de altă parte, un număr de generali, atât francezi, cât şi germani, din Primul Război Mondial erau faimoşi pentru cruzimea şi brutalitatea cu care au sacrificat vieţile soldaţilor lor fără niciun scop tactic rezonabil.
Fragment din Anatomia distructivității umane de Erich Fromm
Leave a Reply