Julie și John Gottman sunt bine-cunoscuți pentru cercetarea și experiența clinică din terapia de cuplu. În ”Iubirea în opt capitole”, carte scrisă împreună, cei doi psihologi și cercetători prezintă un program accesibil de discuții săptămânale în care partenerii pot să dezamorseze neînțelegerile și să găsească lucrurile care-i țin laolaltă. Citiți/urmăriți în continuare interviul pe care ni l-au oferit cele două somități ale terapiei de cuplu. (Interviul, în varianta video, a fost difuzat inițial în cadrul ElefantFest.)
Cartea dvs. prezintă modalități de a organiza ”întâlniri nocturne” – discuții de cuplu pe teme diverse: de la bani și încredere la proiecte și dispute. Dar probabil că cea mai dificilă conversație este cea despre sex și intimitate. Cum poate fi condusă această discuție, ținând cont de inhibițiile și tabuurile care se ivesc atunci când partenerii discută despre sex?
Julie: Ar fi bine să nu începi direct cu o discuție despre sex. Poți discuta despre alte teme din carte: despre parenting, despre încredere, despre moduri de amuzament și joacă. Aceste teme sunt mai ușor de abordat. Legat de discuția despre sex și intimitate – toți avem dificultăți în a vorbi despre asta. Ne e frică să folosim cuvinte ca ”vagin”, ”penis” sau ”sân”, dar tuturor (mă rog, majorității) le place să facă sex. Dacă ne dăm seama cât de firească este sexualitatea, la fel ca nevoia de apă sau de hrană, dacă înțelegem că e bine ca partenerul să știe ce ne place, ce ne atrage și ce nu, vom avea parte de mai multă pasiune și intimitate în viața sexuală. Deci discuția despre sex va aduce o sumedenie de beneficii, odată ce trecem de reținerile firești. La fel ca în orice conversație mai dificilă, odată ce ai pășit peste prag, cu timpul, îți va fi tot mai ușor.
John: Aș adăuga și faptul că trebuie să ne păstrăm curiozitatea. Ca să poți să fii parte din lumea erotică a partenerului, trebuie să afli ce vrea partenerul – așa cum a spus și Julie.
Ce întrebări pot fi adresate? În carte insistați pe întrebările deschise, pe arta de a pune întrebări.
Julie: Am inclus în carte o listă cu întrebări de acest tip. De ex.: Cum ai vrea să inițiem o partidă de sex? Cum ți-ar plăcea să începem? Cum poate unul dintre noi să refuze să facă dragoste, fără să-l rănească pe celălalt? Cum îl poate asigura de iubirea sa, spunându-i în același timp ”Poate nu în seara asta”? O altă întrebare: Cum îți place să fii atins – mai ferm sau mai delicat? În ce părți îți place să fii mângâiat? În ce părți ale corpului te gâdili ușor? Sunt părțile ce trebuie evitate, dacă vrem ca persoana să se simtă sexy, în loc s-o facem să se prăpădească de râs. Sunt întrebări care acoperă pașii prin care putem dezvolta o viață sexuală comună și prin care aflăm cum își dorește celălalt să-și exprime sexualitatea și cum ar vrea să i se răspundă.
John: Uneori, e mai util să ai întrebările deja scrise în fața ta, în loc să trebuiască să le concepi pe loc. Noi am testat aceste întrebări și aceste ”întâlniri” pe mai bine de 300 de cupluri, care și-au înregistrat discuțiile. Știm, deci, că aceste întrebări sunt cele care funcționează!
O ”întâlnire nocturnă” poate viza chestiuni intime, dar poate fi și o oportunitate pentru a aborda conflictele de peste zi. Cum pot partenerii să evite o nouă ceartă seara când sunt obosiți și au rumegat deja lucrurile pentru care s-au certat?
Julie: Mai întâi, trebuie înțeles că, în capitolul despre conflicte, nu îndemnăm oamenii să se certe în ”întâlnirea nocturnă”. Ei trebuie să discute despre cele mai bune căi pentru a discuta despre orice conflict, în momentul în care apare. Cum să aducem în discuție un subiect dificil? Cum obișnuiau părinții noștri să rezolve un conflict când noi eram mici? Vrem să repetăm același tipar al părinților și în relația noastră sau vrem să discutăm în cu totul alți termeni? Cum ar trebui să procedăm atunci când suntem furioși sau frustrați? Sunt întrebări legate de cum să comunicăm când vrem să ne plângem de ceva, să discutăm pe o temă dificilă. Asta e cu totul altceva decât să începi să te cerți la o întâlnire nocturnă. Iar ce ai spus tu e important: Nu abordați subiecte dificile atunci când sunteți obosiți! Mai bine, programați-vă discuția dimineața la 11, după trei căni de cafea. Va ajuta mai mult!
John: Ideea e: păstrați-vă curiozitatea unul față de celălalt. Aceste ”întâlniri” trebuie să pornească de la întrebări de tipul: Ai fost martor la certurile părinților când erai copil? Sau: Cum te raportezi la furie? Ce se întâmplă când te înfurii? Cum aș putea să-ți răspund când te înfurii? Sunt întrebări ce ne ajută să știm cum să-i vorbim partenerului când apar dispute.
”Iubirea este mai degrabă acțiune decât sentiment”, afirmați în cartea dvs. Și asta presupune să exersăm ”acordajul” cu persoana iubită. Puteți explica?
John: E ca într-o orchestră, unde instrumentele trebuie să fie în armonie între ele și să ofere o rezonanță plăcută urechii. Acordajul se referă la a-ți asculta partenerul când este supărat, inclusiv pe tine. Înseamnă să încerci să afli ce se întâmplă. Poți să spui: Dragă, atunci când ești supărată, mă opresc din toate și sunt ochi și urechi. Eu am, de pildă, un carnețel în buzunar în care notez de fiecare dată când Julie are ceva să-mi spună. Iată-l aici, îl am tot timpul la îndemână și notez lucrurile spuse de soția mea. E mai bine decât să răspund în mod defensiv! Acordajul înseamnă să fii pe aceeași frecvență cu emoțiile celuilalt, să-i oferi empatie și înțelegere, nu să fii defensiv.
Julie: Aș adăuga ceva: în locul atitudinii defensive, recomandăm o ascultare bine acordată, adică: Pui întrebări pentru a-ți înțelege partenerul la un nivel mai profund. De exemplu: Ce anume te supără cel mai tare? Sau: De ce anume te temi cel mai mult? Sau: Există și alte emoții pe care le simți, pe lângă anxietate? E important să pui întrebări deschise, care aduc un răspuns mai lung, și nu răspunsuri cu ”da” sau ”nu”. Mesajul e: Spune-mi mai multe, ajută-mă să te înțeleg mai bine. E un bun prilej pentru a-ți exprima ”empatia”. E un cuvânt des invocat, dar lumea nu știe prea bine ce înseamnă. ”Empatia” înseamnă să intuiești ce anume simte partenerul, să numești acele emoții și să le validezi în mod explicit. Validarea poate suna așa: ”Da, acum înțeleg de ce te simți așa, e explicabil.” Iar empatia poate suna așa: ”Te simt foarte furios. Așa este? Da, te înțeleg, și eu aș fi enervat în locul tău”. Deci, ”acordajul” înseamnă să te lași un pic pătruns de sentimentele partenerului, atât cât să le înțelegi, cât să le poți numi și să poți zice: ”Da, chiar am înțeles acum ce simți!”.
Un mariaj durabil, solid, pleacă de la mici momente și mici gesturi, spuneți în carte. Puteți să ne dați câteva exemple?
John: Am descoperit aceste lucruri mărunte când am început să studiem 130 de cupluri proaspăt căsătorite în apartamentul-laborator proiectat de Julie și cu mine. Adesea, când un partener încerca să-i atragă celuilalt atenția, să spună o glumă sau să ceară un semn de afecțiune, el încerca să stabilească o legătură cu celălalt. Iar noi ne-am uitat la cum reacționa cel care era solicitat: Ignora pur și simplu acea tentativă de contact și își vedea mai degrabă de treabă, adică reacționa prin ”evitare”? Sau răspundea cumva, dând atenție partenerului și reacționând cu un ”Da, e interesant ce spui”? Sau mai degrabă se enerva, zicând: ”Fă un pic de liniște, încerc să citesc ceva”? Deci cum răspundeau partenerii observați? Legat de aceste mici gesturi, 6 ani mai târziu, în cercetarea noastră, am analizat cuplurile care ajunseseră să divorțeze, ca să vedem în câte dintre acestea, existase o reacție la încercarea partenerului de a se conecta cu perechea sa. Cei care în final au divorțat răspunseseră, inițial, tentativei de conectare doar într-o pondere de 33%. Pe când cei care erau și peste 6 ani împreună luaseră în seamă încercarea de conectare într-un procent de 86%. Sigur, nu e un procent de 100%, dar e o diferință considerabilă. Iată de ce sunt importante aceste mici momente de armonizare la nevoile partenerului și la solicitările sale.
Dnă și dle Gottman, vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru sfaturile oferite cititorilor români.
Cu plăcere! Mulțumim și noi. Numai bine!
(Interviu realizat de Victor Popescu, redactor la Ed. Trei)
Leave a Reply