Regizorul și scenaristul Jean-Baptiste Andrea a publicat Regina mea, un roman foarte cinematic, a cărui acțiune se petrece în Provence și este povestea prieteniei care se înfiripă între un băiat un pic altfel și o fată drăguță plină de inițiativă, care va deveni ”regina lui”.  Un debut emoționant, care explorează misterele copilăriei și ale individualității.

Care este subiectul romanului dumneavoastră?

Jean-Baptiste Andrea: Este povestea prieteniei între doi copii, pe un platou izolat din Haute-Provence, în vara lui 1965. Shell, eroul, este un copil considerat prostul satului de toți cei din jur, inclusiv de familia lui. De teamă să nu fie trimis la o școală specială, fuge de acasă și întâlnește o adolescentă pariziană în vacanță. Fata, Viviane, se proclamă ”regina lui” și îi cere să o slujească fidel.

Cum s-a născut această carte?

Jean-Baptiste Andrea: Din îngemănarea a două elemente. Primul: peisajele din regiunea mea natală, care mă inspiră întotdeauna. Țin să clarific faptul că nu este un roman regional, eu vorbesc despre un Provence aproape simbolic, zugrăvit în tușe groase. Esențial aici este rolul pe care îl are natura în poveste mai degrabă decât zona în care se află acele peisaje. Al doilea element este tema copilăriei, care îmi este tare dragă. Nu din nostalgie – nu vreau să redevin copil – ci pentru că nu vreau să moară în mine copilul care eram. În mulți adulți acest copil nu mai există ori este profund anihilat.

Cum ați lucrat la acest roman?

Jean-Baptiste Andrea: Pentru mine, totul ține de pregătire. Nu pot scrie dacă nu sunt cu totul transpus în mintea personajului principal. Evenimentele, peripețiile lor sunt detalii secundare în viziunea mea, multe dintre ele apar pe parcurs. Cred că m-am gândit vreo patru ani la Regina mea. Într-o zi, m-am așezat să scriu această poveste și nu m-am oprit timp de două luni. Odată ce am înțeles personajul principal, i-am pregătit rolul, scriitura curge.

De ce Regina mea, cum ați ales acest titlu?

Jean-Baptiste Andrea: Greu de explicat, am încercat tot felul de titluri și de fiecare dată acesta se impunea, ieșea în evidență. Nu scriu dacă nu am titlul. Mi se pare că dacă nu îl găsesc înainte să scriu povestea nu am cu adevărat tema, tonul poveștii. Un roman sau un scenariu îți aduc în mod firesc titlul. Nu trebuie decât să fii pe fază.

Cum i-ați convinge pe cititori să vă aleagă cartea?

Jean-Baptiste Andrea: Cred că lumea este foarte pesimistă. Nu vorbim decât despre lucrurile care merg prost (și evident, foarte multe merg prost). Ne-am pierdut, din rutină sau din comoditate, capacitatea de a ne bucura. Nu spun că suntem cu totul incapabili de asta, dimpotrivă. Un pasaj literar ne poate duce la exaltare, câteva ritmuri muzicale, o relație… Toată lumea simte momentele acestea. Dar nu ne mai pricepem să le ”păstrăm”.  Nu ne mai fac mai buni și nu ne mai schimbă viețile. Cu repeziciune, cotidianul își cere drepturile. Prin urmare, am vrut să spun povestea unui copil care păstrează toate momentele de fericire pe care le trăiește – unele sunt mai degrabă insignifiante. Le doresc cititorilor ca după ce închid cartea, să păstreze în ei ceva din personajul acesta. Să le însenineze privirile, așa cum a înseninat-o pe a mea.

Interviul a fost preluat de pe site-ul: www.culturebox.francetvinfo.fr

Regina meaPrix Femina des lycéens 2017

Prix du premier roman 2017

O poveste inițiatică despre un băiat neobişnuit, poreclit Shell, o poveste în care totul este adevărat, totul e vis, totul e imaginație.

Shell a abandonat şcoala şi locuieşte cu părinții într-o benzinărie. Într-o zi, din cauza unei țigări, aproape că declanşează un incendiu. Părinții săi se gândesc să-l trimită la o şcoală specială. Atunci, ca să devină bărbat, Shell se hotărăşte să meargă la război.

Porneşte pe cărarea din spatele benzinăriei, dar, când ajunge pe platoul alpin, îl întâmpină doar mirosul de tufe uscate şi o tăcere adâncă. O siluetă uşoară ca o răsuflare apare brusc în fața lui. Această fiică a vântului, care îi cere să o numească „regina“ lui, este Viviane.

Cu ea, totul se inventează. Platoul este locul lor de joacă. Shell se lasă copleşit de senzații. Şi decide să se supună dorințelor reginei sale. Dragostei. Jocului şi nepăsării.