Doru Bușcu, directorul editorial al Cațavencilor, îi prezintă cei doi cavaleri ai turnirului dintre sexe, în prefața cărții Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut. Pe șeful celor doi cațavenci îl veți putea întâlni la lansarea de marțea viitoare:

     

lansare_femeile venus_banner

        

Simona Tache (1,63 m) e cea mai talentată fată care a scris la Caţavencu.

A supravieţuit într-un colectiv de brute, iar din tehnicile ei s-a inspirat Bear Grills. Simona a venit în gru­pul nostru cu arta proprie. N-a primit nimic, n-a imitat pe nimeni. A scos din ghiozdan frazele ei, poantele ei, ideile ei, şi şi-a văzut de treabă. A scris de toate, a strălucit în toate genu­rile, dar cel mai bine s-a remarcat în genul feminin. Simona a adăugat acel strop de fragilitate care lipsea într-o redacţie veşnic nebărbierită, pusă doar pe tras de fiare la sala de umor.

Venea de la Humanitas, dar nu s-a sfiit. A fumat cu noi, a râs cu noi, a muncit mai mult decât fiecare şi-a reuşit ceea ce niciunul dintre noi n-a reuşit: să se mărite cu Nic Sârbu. Acum e iubită de cititori, are blog, ochi negri şi un breton şic. E femeia cu care orice bărbat visează să bârfească. Mulţi şi-ar da o mână să poată scrie ca ea, dar cine are nevoie de atâtea mâini?

Între ea şi Mihai Radu (1,87) e o sticlă de bere diferenţă. Asta pe înălţime. La chefuri, diferenţa creşte la o ladă.

femeile vin de pe venusAdevărata vocaţie a lui Mihai e însă fumatul. A fumat toate speciile scrisului scurt, aşa cum face orice tânăr talentat, prea talentat ca să se apuce serios de ceva mai lung. Când a ajuns în redacţie, era atât de bun, încât putea deja să moară, iar un asemenea har — se ştie — nu se cuvine să-l iroseşti pe literatură.

Fragment din:

Mihai ni s-a alăturat într-un moment în care redacţia se golise de oameni şi de inspiraţie, iar el a umplut-o cu energie, cu umor şi cu ceea ce psihiatrii ar numi Cultul Universităţii Craiova. Matur şi sclipitor, cu o situaţie materială de neinvi­diat, Mihai a cunoscut-o pe Simona, în sens literar, la rubrica lor polemică din Caţavencii.

S-au plăcut atât de tare, încât, de mai bine de doi ani, se demontează unul pe altul, în fiecare săptămână, în ziar. Scriu împreună, ca doi dependenţi, cea mai vie cronică a sexului şi a blazării.

Azi, acest serial a fost adunat într-o carte.

Le-am propus ca, dacă această carte va avea succes, să publicăm, săptămânal, fragmente din ea, în ziar.