Desenearea autoportretului: aceasta este de obicei prima activitate creativă pe care o folosesc psihologii atunci când încearcă să înţeleagă viaţa afectivă a unui copil.

Cel mai important lucru de ţinut minte este să nu-i punem întrebări, ci să facem aprecieri obiective. Aceasta este cea mai bună metodă de a-l face pe copilul vostru să-şi exploreze propriile percepţii şi sentimente.

 

  

  

De exemplu, Claudia era o fetiţă de zece ani care fusese trimisă la mine pentru consiliere datorită timidităţii sale excesive. Activităţile creative sunt deosebit de utile pentru a-i ajuta pe copii să-şi depăşească timiditatea deoarece nu trebuie să vorbească atunci când creează ceva (chiar dacă fiecare copil timid cu care am lucrat tot a vorbit până la urmă). I-am cerut Claudiei să facă un desen cu ea şi, în timp ce desena, eu comentam:

     

Terapeutul: Asta eşti tu?

Claudia: Îhî.

Terapeutul: Faci un desen foarte mic cu tine. Nu ocupă decât un colţişor al colii de hârtie.

Claudia: Îmi place să fie micuţă.

Terapeutul: Bănuiesc că dacă tu eşti mică, nu te va observa nimeni.

Claudia: Exact. Nu vreau ca oamenii să-mi dea atenţie.

Terapeutul: Văd că zâmbeşti în desenul tău. Bănuiesc că eşti fericită, deşi eşti atât de mică.

Claudia: Da, sunt fericită atunci când nu mă observă nimeni.

Terapeutul: Văd că desenezi un câine alături de tine.

Claudia: Ăsta e câinele meu. Îl cheamă Campion, deoarece mama lui a ieşit campioană la o expoziţie de câini.

Terapeutul: Campion pare că e fericit.

Claudia: Da, este fericit când sunt prin preajmă.

Terapeutul: Mă întreb ce altceva vă mai face pe amândoi fericiţi.

Claudia: Ne place să ne jucăm în curte. O să desenez curtea mea.

    

Comentând pur şi simplu autoportretul ei, Claudia era încurajată să se gândească şi să vorbească mai mult despre ea şi lumea ei. În săptămânile care au urmat, Claudia a făcut multe autoportrete, adăugând treptat desenelor ei lucruri care erau importante, iar apoi oameni. A devenit conştientă că a face un desen în care să se reprezinte pe sine era o modalitate de a-mi vorbi despre sentimentul ei de mulţumire de sine.

Într-o zi, a desenat singură un autoportret, cu un cap imens care umplea pagina. „Asta sunt eu într-o zi bună.”, mi-a explicat ea. „Am avut o zi foarte bună astăzi. Am luat cea mai mare notă din clasă la testul de la matematică.” „Bravo”, i-am spus eu. „Pentru asta chiar merită să te dai mare.”

    

Fragment din cartea

Limbajul secret al copiilor. Cum să-ţi înţelegi mai bine copilul

de Lawrence E. Shapiro, pediatru și specialist în educaţia parentală