Iluzia iubiriiDependenţa extremă de ceilalţi este cauzată de lipsa amintirilor liniştitoare introiectate.

Acei copii mai puţin norocoşi care au părinţi care îi abuzează sau îi abandonează nu au destule amintiri legate de modul în care au fost calmaţi sau mângâiaţi în timpul copilăriei lor. De aceea, ajunşi adulţi, ei nu se pot calma singuri atunci când sunt stresaţi. De fapt, atunci când se întorc spre ei înşişi, tot ceea ce trăiesc este un vid care se transformă într‑o anxietate şi mai mare. Aşadar, aceşti indivizi trebuie să se bazeze pe alte persoane şi nu pe ei înşişi pentru a se calma.

Fragment din:

Această incapacitate de a se linişti pune într‑o mai mare dificultate persoanele cu tulburări de caracter care au un pattern independent, decât pe cele care au un pattern dependent. De aceea, aceasta reprezintă o problemă mai curând pentru indivizii care abuzează decât pentru victimele abuzului şi este unul dintre motivele pentru care bărbaţii care îşi bat partenerele sunt atât de dependenţi de femeile pe care le abuzează. Ei sunt absolut dependenţi de partenerele lor pentru a‑şi regla senzaţia internă de calm, iar fără partenerele lor ei se simt abandonaţi şi la cheremul haosului lor intern. (…)

Nu este ceva neobişnuit pentru pacienţii cu tulburare de caracter să‑şi exprime sexualitatea ca şi cum ar fi singura formă de apropiere existentă pentru el. De exemplu, unul dintre foştii mei pacienţi îi cerea soţiei sale sa aibă contact sexual cu el în fiecare seară. Atunci când ea îl refuza, el era nemulţumit, comenta şi intrau într‑o tiradă ostilă până când ea ceda. Dacă se întâmpla ca ea să reuşească să se sustragă, atunci el o suna la serviciu şi o obliga să‑i promită că vor avea contact sexual în acea noapte. Fără actul sexual zilnic, sentimentele lui de abandon l‑ar fi copleşit şi ar fi simţit o panică interioară.

Trecutul său era atât de sărăcăcios, încât contactul fizic era singurul mod în care el se simţea „aproape“ de soţia‑mamă, aşa cum care era aceasta simbolizată. Sexualitatea sa era motivată de lipsa unui obiect internalizat care să ofere liniştire, iar dependenţa de soţia sa care regla tensiunea lumii sale interne era aproape totală.