PP_Recuperare sirenastere_siteDacă asigurați susținere unui membru al familiei sau  unui prieten  care  încearcă să renunțe la medicația antidepresivă, la somnifere sau  la alte  tranchilizante de tip benzo, veți constata poate că abordările obișnuite nu sunt eficiente. Sevrajul poate produce comportamente extrem de bizare și reacții fizice  și psihologice neobișnuite. Această situație poate fi copleșitoare, așa că puteți ajunge să vă simțiți nesiguri în privința modului în care  ar trebui să procedați. Cel mai important lucru pe care‑l puteți face este să‑i fiți alături persoanei în cauză, să fiți disponibili și să oferiți încura‑ jări cvasipermanente. Purtați‑vă delicat. Liniștiți persoana pe cale verbală și nonverbală. Dacă relația permite, ținerea de mână sau o atingere delicată de încurajare sunt foarte bune. Transmiteți‑i persoanei că este în regulă să plângă, să fie nervoasă sau tăcută — orice  are nevoie la momentul respectiv.

Încercați să nu fiți critici și să fiți, în schimb, cât mai răbdători posibil. Un sevraj  intens poate ajunge să implice pe toată lumea în ceea ce ar putea părea un  taifun dramatic: comportament atipic, dificultăți financiare, conflicte relaționale și altele — dincolo de limitele rațiunii. Dar aceste probleme sunt temporare și vor dispărea în faza de recuperare.

EPUIZAREA COMPASIUNII
Oboseala sau  chiar epuizarea compasiunii intervine atunci când o persoană de îngrijire ajunge să fie epuizată emoțional, social, psihic, uneori și fizic,  rezultatul fiind o stare de apatie sau  lipsa capacității, dorinței sau energiei de a mai oferi  atenție și îngrijire. Acesta este un  răspuns natural la tumultul de activități și emoții asociate în special cu situațiile cronice sau intense, situații în care putem include și sevrajul.
Poate fi dificil pentru familie, prieteni, medici și alți îngrijitori să înțeleagă pe deplin efectele sevrajului. De oricâtă empatie ar fi capabili, nimic nu‑i  poate pregăti pentru impactul simptomelor fizice  și psihice, pentru schimbările caracteriale și emoționale, și nici pentru susținerea concretă de care  poate fi nevoie din  partea lor.  Nu rareori, ei vorbesc despre reacții exagerate sau  medicație de natură să producă tulburări psihice sau  fizice  permanente. Din acest  motiv, este  nevoie de acceptare necondiționată pentru a susține pe cineva care trece prin sevraj, incluzându‑i aici pe aceia care încă iau medicație și pot resimți simptome legate de toleranța la medicație, dar și pe cei care‑și administrează medicație din când în când și, fără  să realizeze, resimt sevrajul dintre două doze. Nu doar în perioadele acute este  nevoie de susținere.
Dacă susțineți pe cineva aflat în sevraj și aveți unele dintre simptomele de mai jos sau chiar pe toate, există riscul să fiți în pragul epuizării:

•   vă simțiți obosiți, lipsiți de energie și letargici
•   vă simțiți copleșiți, aveți o stare constantă de îngrijorare și neajutorare
•   aveți migrene frecvente și alte neplăceri fizice  minore
•   vă simțiți agitați sau sunteți iritabili
•   simțiți tristețe și lipsă de speranță
•   mâncați prea mult sau v‑ați pierdut pofta de mâncare
•   nu puteți adormi, vă treziți noaptea sau dormiți foarte mult
•   v‑ați pierdut interesul pentru activități care în trecut vă aduceau  bucurie.

 

Fragment din Recuperare și renaștere de Baylissa Frederick

 

BINE  DE ȘTIUT

Dacă  țineți cont de aceste indicații, ele vă vor ajuta să faceți față mai bine perioadei prin care  treceți și să furnizați susținerea necesară fără să ajungeți să vă extenuați:

•   Învățați mai mult despre sevraj și despre ce presupune acesta. Cu cât dobândiți mai multe cunoștințe despre sevraj, cu atât mai bine  pregătiți veți fi pentru a face față etapelor și idiosincraziilor presupuse de acesta. Veți descoperi că aveți resurse sporite de înțelegere și acceptare referitor la ce simte persoana pe care o susțineți și că sunteți mult mai bine  echipați pentru a oferi susținerea de care este nevoie  din partea dumneavoastră.

•    Dăruiți necondiționat. Poate că aveți propriile dumneavoastră idei referitoare la cum ar trebui gestionat sevrajul și la care sunt strategiile de coping și de tratament potrivite. Oricât de bine ați reuși să empatizați cu persoana în cauză, nu veți putea ști cu adevărat prin ce trece ea. Abțineți‑vă de la a sugera vizite la psihiatri, accelerarea sau încetinirea procesului de reducere treptată a dozelor, reînceperea administrării medicației, inves‑ tigarea unor alte posibile diagnostice precum sindromul oboselii cronice, scleroza multiplă, lupusul, depresia, fibromialgia, sindromul intestinului iritabil sau  o cădere psihică; oferiți timpul și spațiul necesare pentru vindecare. Lăsați persoana af lată în proces să vă îndrume și să vă spună ce are nevoie din partea dumneavoastră.

•   Abțineți‑vă să faceți judecăți de valoare. Efectele reale ale anti‑depresivelor, ale somniferelor și ale altor tranchilizante de tip benzo sunt subestimate și multor persoane le este dificil să accepte faptul că administrarea medicamentelor prescrise legal  are drept rezultat diverse astfel de reacții. Încercați să rămâneți deschiși și să nu  emiteți judecăți pe baza presupunerilor sau  pe baza a ceea  ce percepeți ca fiind probabil. Există chiar numeroși medici bine  intenționați care nu sunt conștienți și educați în ceea ce privește repercusiunile integrale ale acestui tip de dependență și sevraj.

•   Renunțați la așteptări. Realizați faptul că nu aveți control asu‑ pra procesului de recuperare, pentr u a nu  vă simți responsabili sau  sub  presiune. Experiența sevrajului este unică și impredictibilă; este posibil să fie nevoie de susținerea dumneavoastră o perioadă mai lungă decât veți fi anticipat.

•   Oferiți susținere practică. Persoana pe care o îngrijiți se poate confr unta cu simptome intense, se poate simț i ext rem de letargică sau lipsită de energie. Tunderea gazonului, gătitul, curățenia, mersul la cumpărături sau supravegherea copiilor pot ajunge să pară, în timpul sevrajului, sarcini insurmontabile.  (Părinții cu copii  mici  pot  traversa perioade extrem de dificile în gestionarea sarcinilor de zi cu zi.) De asemenea, în cazul celor care se confr untă cu simptome intense, orice formă de extenuare poate produce izbucniri de simptome. Ofer ta dumneavoastră de susținere în chestiunile practice poate fi de un mare ajutor.

•   Nu veniți cu sugestii de tipul „ieși din starea asta“ sau „adună‑te“.
Nu sugerați persoanei aflate în suferință că ar trebui să se întoarcă la muncă sau să se implice în acțiuni de voluntariat, în special dacă simptomele sunt încă intense. Nu‑i spuneți că ar trebui să se oprească din plâns, să‑și reprime furia sau orice alte sentimente ar avea. Nu‑i spuneți că alte persoane sunt în situații mai grele decât a sa. Nu ignorați suferința persoanei în cauză și nu vă prefaceți că procesul ei de sevraj nu există.

•    Exersați ascultarea activă. Sevrajul poate fi copleșitor, iar persoana aflată în proces se poate simți traumatizată. Actul de a vorbi poate fi terapeutic, iar anumite persoane simt nevoia să vorbească despre experiența prin care trec. Lăsați‑vă ghidați de indiciile pe care vi le oferă: dacă puteți, ascultați activ (fără să judecați și fără să aveți idei  preconcepute) atunci când vă sunt împăr tășite sentimente și îngrijorări; în alte situații, poate fi nevoie doar să oferiți un spațiu conținător sau o tăcere însoțitoare. Amintiți‑vă, de asemenea, puterea pe care o poate avea comunicarea nonverbală și faptul că atitudinea dumnea‑ voastră caldă, de acceptare, expresiile faciale și limbajul corporal sunt chiar mai importante decât cuvintele pe care le‑ați putea rosti.

•   Nu luați lucrurile personal.  Dacă persoana pe care o îngrijiți este agitată sau devine furioasă sau hipersensibilă, încercați să nu luați lucrurile personal. Efectele sevrajului pot produce schimbări de stări, frică organică, paranoia și o mulțime de a lte simptome psihologice. Înțelegerea fapt u lui  că aceste reacții sunt normale vă va permite să le acceptați așa  cum sunt, în timp ce continuați să vă oferiți sprijinul.

•   Aveți grijă de voi . Mâncați sănătos, faceți sport regulat, ocupați‑vă în continuare de hobby‑urile voastre și asigurați‑vă odihna și rela xarea de care aveți nevoie. Stabiliți limite și obiective realiste, fără a vă simți obligați să faceți promisiuni pe care nu le veți putea respecta, pentru că astfel veți ajunge să vă simțiți și mai obosiți. În măsura în care acest lucru este posibil, găsiți o persoană de încredere, pe care să vă puteți baza, care să asigure susținere atunci când nu sunteți disponibili, astfel încât să puteți lua pauze regulate.

•   Asigurați‑vă susținere emoțională.  Ajutarea unei persoane aflate în  sevraj poate fi o activ itate epuizantă psihic, așa încât este nevoie să vă asigurați că nu  vă neglijați propriile nevoi  emoționale și că primiți, pe parcursul acestei perioade, o susținere adecvată. Este, de asemenea, important să aveți un  prieten sau  o rudă de încredere cu care să puteți discuta despre fricile, nevoile și sentimentele dumneavoastră. Dacă obosiți sau  vă epuizați emoțional, nu  veți mai  avea resurse din  care să puteți oferi.

•   Asigurați‑i mereu. Mai mult decât orice, persoanele af late în sevraj au nevoie să fie asigurate. Simptomele intense și persistente pot  crea îndoieli și un  nivel  crescut al anxietății. Va fi nevoie să încurajați și să liniștiți în permanență persoana dragă, asigurând‑o de faptul că procesul de recuperare este în plină desfășurare. Speranța este unul dintre cele mai prețioase instrumente pentru a gestiona astfel de situații, iar atitudinea dumneavoastră poate îndeplini un rol esențial.

•    Mențineți contactul. Mențineți contactul cu persoana în cauză, chiar și după ce aceasta pare să fi ajuns la recuperare. Simptomele de sevraj vin  adesea în  „valuri“ și puteți ajunge să confundați o perioadă în care simptomele se atenuează temporar cu recuperarea completă. Multe persoane se simt devastate când simptomele reapar, aceasta fiind etapa în care este posibil să aibă cel mai mult nevoie de ajutorul dumneavoastră.

Oferind susținere adecvată aduceți o contribuție pozitivă valoroasă la experiența de sevraj a persoanei dragi; această contribuție poate fi unul dintre cei mai importanți factori în măsură să determine modul în care persoana în cauză reușește să facă față acestei perioade, prin urmare, va fi deosebit de apreciată.

***
Baylissa Frederick, psihoterapeută, coach și autoare de succes, cu o experiență profesională de peste 16 ani, este implicată activ în tratarea persoanelor dependente de antidepresive și benzodiazepine.