Am tradus, așa cum se spune uneori prin edituri, din Marie NDiaye în Dakar, Senegal. E țara de baștină a tatălui ei, o țară și un tată pe care le cunoaște, după cum ea însăși mărturisește, prea puțin. Din mamă franțuzoaică și tată senegalez, Marie NDiaye a crescut și s-a format în Franța, neconsiderându-se în […]
Tag: Goncourt Page 1 of 2
Marie NDiaye, scriitoare franceză recompensată cu premiile Femina 2001 (pentru volumul Rosie Carpe) și Goncourt 2009 (pentru romanul Trei femei puternice, Ed. Trei 2016), este invitată la București pentru a lansa cea mai recentă carte a sa – A mea e răzbunarea –, publicată în colecția Fiction Connection a Editurii Trei, în traducerea Tristanei Ir. […]
Jérôme Ferrari, laureat al Premiului Goncourt 2012, vă aşteaptă marți, 13 ianuarie 2015, de la ora 18.30, la Librăria Humanitas Cişmigiu.
Editura Trei publică în nou an Premiul Goncourt din 2013, „Au revoir là-haut“, de Pierre Lemaitre, dar şi alte volume de excepţie: „Limonov“, de Emmanuel Carrere, „Povestea unei fete care a supravieţuit holocaustului. Jurnal“ (1938-1945), de Helga Weissová, „Neînţelegere la Moscova“, de Simone de Beauvoir, „Povestea lui Hanna Yacub“ (The Druze of Belgrade), de Rabee Jaber – Premiul internaţional Booker pentru romanul arab 2012.
Editorul, cu experienţă de 50 de ani, superprofesionist al pieţei de carte, Bernard de Fallois, a intuit potenţialul cărţii şi a orchestrat impunerea lui ca bestseller: un slogan percutant – „Stieg Larsson elveţian”, cronici elogioase şi, ca efect, premiile şi vânzările consistente.
Fotografia e sfârşitul unei epoci, sfârşitul veacului dinainte.
Jerome FERRARI: Da, salvez tot ce scriu, altfel ar fi un coşmar. Salvez imediat ce scriu un rând, de teamă să nu pierd ce am lucrat.
Joel, până la urmă ce este romanul tău? O poveste poliţistă, o critică socială, o incursiune în mintea mai mult sau mai puţin bântuită de diverse fantome a unui scriitor, sau toate astea la un loc? Îmi este şi mie destul de greu să mă decid. Prima dată când a apărut volumul în Franţa, mi […]
Pitorescul bizar al personajelor, tristeţea difuză a istoriilor lor, pliurile adînci şi neliniştitoare ale frazelor, unde frămîntarea anodină se întîlneşte cu patosul înalt din predicile Sfîntului Augustin, fac din romanul lui Jérôme Ferrari o frumoasă replică masculină (şi corsicană) la tot ce e mai puternic în romanele Zeruyei Shalev.