Ritmarea vieții în slujba prevenirii epuizării profesionale conferă siguranţă şi continuitate, în opoziţie cu constrângerea spre improvizaţii spontane şi decizii noi.

Burnout

Prin intermediul ritmărilor, viaţa noastră devine previzibilă. Ele produc o reducere a complexităţii în gestionarea provocărilor noastre zilnice. Acest lucru este valabil atât în ceea ce priveşte viaţa profesională, cât şi în ceea ce priveşte convieţuirea cu rudele noastre. Şi aici, mai ales atunci când sunt copii în casă, ritmările nu sunt doar o simplă uşurare, ci o caracteristică esenţială a vieţii comune, care ar trebui să servească sănătăţii psihice a tuturor participanţilor. Totodată, practicate în exces, ele pot lua, desigur, caracterul unui corset rigid, al unor tabieturi ce pot deveni ridicole. Arta ritmării constă, la fel ca în multe alte domenii, în faptul de a descoperi nu maximul, ci optimul.

Fragment din volumul Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale

În viaţa profesională sunt necesare, chiar şi în cazul unui program de lucru flexibil, reglementări privind ora de trezire, micul dejun şi drumul spre muncă. Dar chiar şi aici, adică într-un interval de timp aparent caracterizat prin simplitate şi claritate, sunt comise cu uşurinţă cele mai mari greşeli şi nechibzuinţe în ceea ce priveşte prevenirea epuizării profesionale. Cine consideră o zi proprie de lucru a fi totuna cu 24 de ore neîntrerupte află repede în cadrul căror procese ar trebui să lucreze urgent la o nouă planificare.

Şi ritmarea săptămânii poate contribui la prevenirea epuizării profesionale:

  • Şedinţele şi conferinţele repetitive sunt stabilite la date şi ore fixe, care, în felul acesta, în mod automat nu mai sunt disponibile pentru alte solicitări.
  • Miercurea şi vinerea medicii germani folosesc orele de după-amiază pentru sarcini administrative.
  • Cine călătoreşte mult din motive profesionale poate rezolva muncile de birou în două zile pe săptămână.
  • O reducere a timpului de muncă săptămânal cu circa 10% schimbă calitatea vieţii în bine, dacă stresul a fost perceput până acum ca fiind foarte mare şi dacă există libertatea financiară necesară.