”Vino în cătare, te pun la frigare”. Un comisar pe trei cărări

Din prudenţă, Adamsberg lăsase încă dinainte destui dolari pe tejghea pentru a plăti consumaţia, în caz că ar fi căzut de pe scaunul de bar.

Coniacul îi dădu o interesantă lovitură de graţie, o senzaţie de pierdere radicală a urmelor, rămăşiţe de furie amestecate cu accese de hlizeală, o convingere de om puternic, ia vino să te baţi aici dacă eşti urs, amic, mort, peşte sau orice altă glumă bună de soiul ăsta. Vino în cătare, te pun la frigare, îi spusese bunică-sa, cu furca în mână, unui soldat german care înainta cu intenţia s-o violeze, ce glumă. Şi acum se amuza când îşi amintea. Viteaza lui bunică. Auzi vocea barmanului venind de foarte departe.

─ Nu te enerva, man, da’ mai bine ai face dacă ai lăsa-o mai moale în seara asta şi te-ai duce să te plimbi. Vorbeşti singur.

─ Îţi vorbesc de bunică-mea.

─ Ce-mi pasă mie de bunică-ta? Ce văd eu e că ai pornit-o bine la vale şi că se va sfârşi prost. Nici măcar nu mai ştii ce vorbeşti.

─ N-am pornit nicăieri. Stau aşezat aici, pe scaunul meu.

─ Deschide urechile, franţuzule. Eşti criţă şi ai ochii în ceaţă. Ţi-a dat cumva papucii iubita? Nu-i un motiv să cazi pe jos. Hai, şterge-o! Nu-ţi mai dau nimic.

─ Ba da, afirmă Adamsberg, întinzând paharul.

─ Gura, franţuzule. Mişcă-te de aici sau chem sticleţii.

Adamsberg izbucni în râs. Sticleţii. Ce glumă bună.

─ Cheamă sticleţii şi dacă vin în cătare, pe tine te pun la frigare!

─ Ei, drăcie, se enervă barmanul, doar n-o să trăncănim cu orele. Nu-s nici eu cu caş la gură, iar tu începi să mă calci pe bătături. Ia-o din loc, ţi-o spun!

 

  

  

Omul, croit ca un tăietor de lemne canadian din cărţile cu poze, dădu ocol barului şi-l înşfăcă pe Adamsberg de subsuori. Îl trase până la uşă şi-l puse în picioare pe trotuar.

Uşa cafenelei se trânti în nasul lui Adamsberg, care se chinui puţin să-şi recupereze haina căzută pe trotuar, apoi să şi-o tragă pe mâneci în direcţia normală.

― Dacă e vorba de iubite, am una în plus! strigă el, singur pe stradă, la adresa barmanului.

Paşii lui şovăielnici îl conduseră mecanic până la intrarea pe poteca pe care se trăgeau bărcile. Fu vag conştient de faptul că Noëlla îl putea aştepta acolo, pitulată în umbră precum lupul cenuşiu. Îşi găsi lanterna şi o aprinse, măturând împrejurimile cu un gest nesigur.

― Nu e nimic de făcut! zbieră el, singur pe potecă.

Un tip care le poate veni de hac unor urşi, unor sticleţi, unor peşti, nu se poate el descotorosi de o tipă, ce credeţi?

Adamsberg o porni hotărât pe potecă. În pofida tangajului produs de beţie, amintirea drumului, cuibărită în talpa picioarelor lui, îl conducea vajnic, chiar dacă se mai izbea la răstimpuri de vreun trunchi, ca urmare a îndepărtării de la direcţia cea bună. I se păru că ajunsese de-acum cam pe la jumătatea drumului. Hai că eşti tare, băiete, ai baftă.

Nu îndeajuns ca să se ferească de creanga joasă care oprea trecerea şi pe sub care se strecura în mod obişnuit. Primi creanga drept în frunte şi simţi cum cade jos, mai întâi în genunchi, apoi cu faţa, fără ca mâinile lui să poată face ceva pentru a amortiza căderea.

Fragment din Tridentul lui Neptun de Fred Vargas

   

Previous

Lansare la Brasov cu Florin Tudose: Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi

Next

Psihologia prostituției. O interpretare adleriană

3 Comments

  1. IB

    Felicitari pentru continuarea seriei comisarului Adamsberg! Am insa o intrebare: intre “Omul cu cercurile albastre” si “Tridentul lui Neptun” mai exista doua titluri: “Pleaca devreme si intoarce-te tarziu” (aparut la Humanitas) si “L’Homme a l’envers” (“Seeking Whom He May Devour”); acesta din urma va aparea la editura TREI? Si sper ca si celelalte 3 titluri de dupa “Tridentul lui Neptun” vor aparea tot la TREI. Pentru ca aveti un ritm foarte bun al aparitiilor!
    P.S. Ma bucur foarte mult ca ati reusit sa continuati doi autori (de fapt autoare) lasati in aer de Humanitas: Fred Vargas si Yrsa Sigurdardottir. As vrea sa va mai propun cateva nume, lasate in aer de altii, care ar mai merita o sansa pe piata romaneasca: David Hewson (seria Nic Costa, dar nu numai), Boris Akunin (seria Erast Fandorin), Philip Kerr (seria Bernie Gunther) si Stuart MacBride (seria Logan McRae). Sau poate “il atacati” pe Ian Rankin cu al sau Inspector Rebus, incepand cu primele titluri ale seriei.

    • Ne bucuram ca sunteti un cititor al seriei noastre. Intentionam sa publicam toate cartile scrise de Fred Vargas si in primul rand cele din seria Comisarul Adamsberg. Am decis sa incalcam insa ordinea in care au fost publiscate in Franta si propunem o ordine a noastra, in functie de strategia proprie. Urmatoarea traducere de acest autor va fi cea a ultimului roman aparut pe piata franceza (2011), L’armee furieuse. Multumim pentru sugestiile facute.

      • IB

        Multumesc pentru raspunsul prompt!
        Despre nordici n-am scris (cu exceptia Yrsei) dar am in biblioteca tot ce-ati publicat. Ma bucur ca i-ati deturnat si pe Roslund & Hellstrom, ca la ritmul Tritonicului….Apropo, am vazut pe site-ul autorilor ca TREI va publica si “Three seconds”. Si aici e sarit un titlu: “The Girl Below The Street”, poate din aceleasi considerente ca la Fred Vargas. “The Beast”, primul titlu din serie a ramas la Tritonic oare?

Leave a Reply

Your email address will not be published.

 

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén