Din 1 septembrie, găsiți în librării CARTEA ROȘIE – cheia operei jungiene, un manuscris ținut secret 80 de ani 

***

Cu o incizie dureroasă extirp ceea ce am pretins că știu despre exterioritatea mea.

Mă extirp din împletirile viclene ale sem­nificațiilor pe care le-am dat exteriorității mele. Iar cuțitul meu taie mai adânc și mă separă de semnificațiile pe care mi le-am dat mie însumi. Tai până în măduvă, până când tot ceea ce e plin de semnificație cade de pe mine, până nu mai sunt nimic decât ceea ce ar putea să mi se pară că sunt, până când mai știu că sunt, fără să știu ce sunt. Vreau să fiu singur și despuiat, vreau să stau gol în fața neîndurării. Vreau să fiu trupul meu și insuficiența lui. Vreau să fiu din pământ și să trăiesc legea lui. Vreau să fiu animalul-om din mine și să preiau toate spaimele și poftele lui. Vreau să trec prin jalea și beatitudinea aceluia care, cu un trup sărac și fără apărare stătea pe pământul însorit, singur, o pradă a instinctului său și a fiarelor ce stau la pândă, a aceluia care se speria de năluci și visa la zei depărtați, a aceluia care aparținea proximității și căruia depărtarea îi era ostilă, a aceluia care aprindea foc cu cremenea și căruia puteri incognoscibile îi jefuiau turmele și-i distrugeau semănăturile câmpului, a aceluia care nu știa și nu cunoștea, ci trăia în acord cu maxima proximitate și căruia maxima depărtare îi revenea din milă.

Copil era și nesigur, dar plin de siguranță, slab și totuși înzestrat cu nemaipomenită forță.

(fragment din Cartea roșie)