Rulada de carne tocata. Dan pregatise rulada de carne tocata. Folosise reteta mamei lui, acoperind rulada cu sos de rosii Heinz si asezand carnea cu trei catei de usturoi zdrobit. A facut si cartofi la cuptor si o salata de spanac proaspat ca sa insoteasca rulada. Si cumparase o sticla de vin rosu australian — Jacob’s Creek— despre care mi-a spus ca „tipul de la supermarket a zis ca e «foarte băubil»“.
— Asta-i o mare lauda de la un tip de la supermarket, am spus. Chiar apreciez ca te-ai ostenit atata…
— M-am gandit ca trebuie sa sarbatorim ca am pus mana pe slujba.
— Da, cred ca merita sa sarbatorim.
— Si stiu ca la sapte ai chestia cu lectura cu Lucy…
— Mai e o ora pana atunci, daca rulada e gata…
— Va fi gata in cincisprezece minute.
— Minunat! Deschidem vinul?
A luat sticla, a desurubat capacul si a turnat vin in doua pahare. Mi-a intins unul si am ciocnit.
— Pentru noua ta slujba, am spus.
— N-am crezut niciodata ca am sa toastez pentru o slujba la magazie.
— E o slujba de administrator.
— Ajutor de administrator.
— Totusi e un post de management.
— La magazie.
— Dan…
— Stiu, stiu. Ne va usura mult situatia.
— Si va duce si la alte lucruri pentru tine. Sunt sigura ca e doar o solutie temporara…
— Te rog sa nu mai tot incerci sa ma faci sa ma simt mai bine.
— Ar trebui sa incerc sa te fac sa te simti mizerabil?
M-am dus la el si l-am cuprins in brate si l-am sarutat direct pe gura si i-am soptit:
— Te iubesc.
In loc sa ma sarute si el, a lasat capul in jos.
— E dragut ce spui, a zis el in cele din urma.
Am pus un deget sub barbia lui si am vrut sa-i ridic capul, dar el m-a dat la o parte.
— Trebuie sa vad ce fac cartofii, a spus.
Am ramas pe loc, amortita. Poate trimiteam eu semnalele gresite. Poate spuneam incontinuu lucruri pe care el le interpreta ca fiind critice sau depreciative sau…
— Am facut ceva care te-a suparat? m-am auzit intreband cu glas tare.
Dan a inchis usa cuptorului, s-a indreptat de spate si m-a privit uimit.
— Am spus eu asta?
— Ai impresia ca nu te sustin indeajuns sau ca transmit un fel de…
— De ce aduci asta in discutie?
— Pentru ca…pentru ca…
Cuvintele mi-au ramas in gat, deoarece se intreteseau cu un hohot de plans.
— Pentru ca… ma simt pierduta.
Ce a spus el apoi a fost… sa zic asa, „incredibil“; asta este singurul cuvant care mi-a venit in minte.
— Asta nu-i vina mea.
Acum hohotele de plans n-au mai ramas in gat. M-am asezat pe un taburet, plangand. Tot ce tinusem in frau saptamani intregi, luni intregi, a rabufnit brusc intr-un plans cu suspine.
Atunci a intrat Sally.
— Inca o seara fericita acasa, a spus ea.
— N-am nimic, n-am nimic, am spus, fortandu-ma sa nu mai plang.
— Bine-nteles ca n-ai. Nici tata nu are nimic. Si ne iubim toti. Si totul e grozav. Si, apropo, sar peste cina.
— Dar tatal tau a pregatit o rulada de carne minunata.
— De cand e rulada „minunata“? Oricum, tocmai am primit un telefon de la Brad. Parintii lui s-au hotarat sa ia cina in seara asta la Solo Bistro in Bath si m-au intrebat daca vreau sa vin si eu.
— E cam tarziu pentru asta, a spus Dan.
— De ce, ma rog? a intrebat Sally.
— Pentru ca cina ta e in cuptor.
— Am sa mananc maine resturile.
— Scuze, dar nu-ti dau voie, a spus Dan.
— Nu-i corect! a spus Sally.
— Pacat ca tu crezi asta.
— Haide, tatat— Solo Bistro e un restaurant grozav…
— Nu stiu, ca n-am mancat niciodata acolo.
— Asta pentru ca in ultimul an si jumatate ai fost somer si amarat si…
— Sally…, am spus.
— Pai, asta-i adevarul… si tu stii ca asa e, mama.
Tacere.
Dan s-a aplecat incet si a bagat la loc cartofii in cuptor. Apoi, indreptandu-se, s-a intors cu spatele la fiica lui si i-a spus:
— Daca vrei sa mananci cu oamenii aia, du-te.
Fragment din Cinci zile de Douglas Kennedy
Leave a Reply