Să acorzi prea multă importanţă mâncării nu este deloc o idee bună. Tuturor ne e dificil să facem distincţia dintre senzaţia de “foame” şi alte senzaţii; dacă, însă, este lăsat în pace, fiecare copil va învăţa, pe cât este omeneşte posibil, să identifice momentul în care trebuie să mănânce.

Maine voi fi slaba

Unii părinţi vor pune la îndoială acest lucru, pentru că există unii copii mici care refuză mâncarea, provocând mari probleme. Într-adevăr, între 10% şi 30% dintre copiii în vârstă de până la 5 ani sunt descrişi de către părinţii lor ca dificili sau mofturoşi, iar pentru părinţi este un lucru obişnuit să fie îngrijoraţi de cât de puțin mănâncă aceştia. Foarte rar se întâmplă ca refuzul unui copil de a mânca să fie motivat de cauze medicale. De regulă, explicaţia este, probabil, mult mai simplă. Fie copilul pur şi simplu nu are nevoie de hrană în acel moment, fie cauza este legată de starea sa de spirit.

Aceasta nu înseamnă că este neascultător. Ca şi adultul, copilul poate să nu aibă chef să mănânce atunci când este supărat sau este în conflict cu alţi membri ai familiei. În plus, a mânca sau a nu mânca reprezintă, pentru copilul mic, una dintre puţinele modalităţi de care dispune pentru a se conforma sau nu cerinţelor adulţilor şi, ca atare, pentru a exprima ceea ce simte. Având în vedere acest lucru, strategia cea mai bună este să vă relaxaţi, să nu vă mai faceţi griji şi să lăsaţi copilul să mănânce atunci când vrea.

Trebuie discutat și obiceiul de a le oferi copiilor recompense pentru a-i convinge să mănânce – ceea ce nu este o abordare bună pe termen lung. Preferinţa majorităţii copiilor pentru un anumit aliment scade dacă li se oferă o recompensă pentru a-l consuma. În acelaşi timp, preferinţa pentru recompensa respectivă creşte. Astfel, de exemplu, dacă părinţii îi oferă copilului recompense, cum ar fi ciocolata, pentru a-l convinge să îşi mănânce legumele, s-ar putea să obţină exact efectul contrar: copilului îi vor plăcea şi mai puţin legumele, însă din ce în ce mai mult ciocolata! În plus, părinţii care apelează la dulciuri ca recompensă sunt de multe ori aceiaşi care sunt îngrijoraţi de cât de multe dulciuri consumă copiii lor.

În general, copiilor (şi adulţilor) le plac cel mai mult lucrurile cu care sunt obişnuiţi. În plus, copiii sunt mai dispuşi să accepte alimente noi dacă îi văd pe adulţi consumându-le. Ca atare, de dumneavoastră depinde în mare măsură alegerea alimentelor pe care le va consuma familia.

Fragment din Mâine voi fi slabă! Psihologia dietelor, de Sara Gilbert