Seria Frank Einstein continuă. De această dată, Frank, puștiul-inventator, vrea să găsească o sursă de energie gratuită pentru tot orașul său, plan care-i este zădărnicit de răutăciosul T. Edison, coleg de clasă și etern rival. O bună ocazie pentru noi experimente și pentru a afla despre legea conservării energiei și despre forțele fundamentale – cea electromagnetică, de pildă. Iată un fragment din Frank Einstein și Electro-Degetul, carte semnată de Jon Scieszka și ilustrată de Brian Biggs:
Frank își elibereaza masa de lucru din laborator și își instalează echipamentul.
– Deci aceasta este ideea de bază – electricitatea și magnetismul sunt două forme diferite ale aceluiași lucru.
– Energia electronului, spune Klink, ridicându-și în același timp becul și magnetul.
– Exact, aprobă Frank. Electricitatea poate crea magnetism. Iar magnetismul poate genera electricitate.
– Așa cum laptele cu caco este și caco, și lapte, adăugă Watson.
– Nu, îl contrazice Frank Einstein. Nu e deloc așa. Dar e interesant ce ai spus, Watson. Fii atent la acest experiment!
Frank ridică un cui mare de fier. Îl înfige într-o grămăjoară de agrafe de hârtie, apoi îl scoate.
– Doar un cui obișnuit, corect?
– Corect, spune Watson.
Frank rasucește o sârmă de cupru în jurul cuiului.
– Dar dacă înfășurăm cuiul de fier în sârmă de cupru…
Frank lipește un capăt al sârmei de vârful unei baterii, iar pe celălalt de polul de jos al bateriei.
– … și trimite electronii din baterie prin sârmă…
Frank înfige din nou cuiul în grămăjoara de agrafe.
– … putem transforma cuiul într-un magnet!
Frank scoate cuiul, de data aceasta trăgând după el și mai multe agrafe de hârtie.
– Magie! spune Watson.
– Nu… e magnet, zice Klink. Curentul electric care trece prin sârmă produce un câmp magnetic în jurul său. Mai multă sârmă înseamnă un câmp magentic mai puternic. Deci sârma bobinată electrificată creează un câmp precum un magnet.
Watson dă din cap.
– Magnetism din electricitate.
Leave a Reply