Chiar dacă știm și acceptăm faptul că și copiii au parte de emoții negative, nu înseamnă că vom accepta, ca părinți, orice comportament din partea lor.
De exemplu, este în regulă ca fiul meu, atunci când nu‑i ies lucrurile așa cum vrea el, să se simtă frustrat sau supărat, dar nu este rezonabil să țipe, să urle și să‑i lovească pe cei din jur. Un asemenea tip de comportament este inutil și nu face decât să exacerbeze situația. Dar aceasta nu înseamnă că reacția emoțională inițială a fiului meu este neadecvată. Există tot felul de modalități prin care ne putem ajuta copiii să își gestioneze emoțiile. În cazul preșcolarilor mici, putem folosi puzzle‑urile, cărțile, imaginile și muzica pentru a le explica diferitele emoții care ne pot încerca și cum exprimăm aceste emoții. Iată câteva sugestii pe care le puteți încerca: • Dansați cu ei pe muzică veselă și pe muzică tristă, apoi discutați despre aceste diferențe. • Priviți și comentați portrete și desene care exprimă diferite emoții. • Faceți împreună puzzle‑uri și așteptați momentul în care copilul devine frustrat. Arătați‑i cum să continue și vorbiți‑i despre faptul că toți trecem prin momente dificile uneori. • Citiți‑le povești cu tâlc de genul celei aparținând lui Maurice Sendak, Regele tuturor sălbăticiunilor, în care copilul se duce flămând la culcare pentru că s‑a purtat urât cu mama lui și explicați‑i cum își învinge furia cu ajutorul desenelor sale fantastice. Copiii mai mari învață să‑și gestioneze emoțiile negative la școală și în cadrul unor activități sportive. Utile se dovedesc aici sporturile de echipă. Acestea au reguli clare pe care copiii trebuie să le învețe și să le respecte, altminteri, dacă își dau frâu liber enervării, țin jocul în loc și își dezamăgesc coechipierii. Desigur, am văzut atâția sportivi de performanță care își pierd controlul în arenă, dar chiar și asemenea situații pot fi instructive. Dacă urmărești un meci împreună cu copilul tău, poți să‑i arați mani‑ era diferită în care fiecare jucător își gestionează mânia și dezamăgirea și să discuți cu el despre ceea ce se întâmplă atunci când sportivii nu reușesc să‑și țină nervii în frâu. Categoric, pentru copiii mici, cel mai bun exemplu ești chiar tu însuți. Lasă‑l pe copil să vadă că poți fi și supărat, mânios sau frustrat, dar arată‑i și cum faci față unor astfel de situații cu maturitate și competență.
Leave a Reply