„Ultimul deceniu s-a remarcat prin interesul crescând și accentul pus asupra subiectelor care au legătură cu stresul, atât în spațiul public, cât și în mediul științific”, precizează Ellis, Gordon, Neenan și Palmer, psihoterapeuți și autori ai cărții Terapia stresului. O abordare comportamentală rațional-emotivă, recent publicată la Editura Trei, în colecția Psihologie și Psihoterapie.

Potrivit American Psychological Association (APA), 75% dintre adulți au experimentat diferite grade ale stresului, de la moderat la sever, în ultima lună, iar jumătate dintre aceștia au raportat faptul că în ultimul an nivelul de stres din viața lor a crescut. (Global Organization for Stress, iunie 2020) 

 „Pe lângă faptul că există în sine, poate fi propria cauză, dar și propriul efect”, spunea medicul endocrinolog Hans Selye care, în urmă cu 85 de ani, descoperea accidental în cercetările de laborator existența și efectele negative ale stresului, numit inițial sindromul general de adaptare. Jocul de cuvinte folosit de Selye exprimă cel mai bine ideea prin care stresul, cu precădere cel psihic, deși nu este atât de specific ca alte patologii, poate fi mult mai nociv atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Indiferent de manifestare, stresul are două constante. Prima se referă la faptul că acesta declanșează răspunsuri puternice din partea organismului, în încercarea de a menține homeostazia (starea de echilibru intern). Cea de-a doua caracteristică include ideea că, pe termen lung, stresul produce efecte negative și duce la serioase tulburări psihosomatice, ca hipertensiunea, migrene, tulburări ale sistemului digestiv, endocrin, depresie, anxietate etc.

  • Ce este stresul și cum ne afectează?

Dintr-o perspectivă inițial medicală, Hans Selye a punctat ideea că „stresul este, în esență, gradul de uzură al corpului”, iar în opinia sa, reprezintă „răspunsul nespecific al organismului la acțiunea oricăror presiuni” , dezvoltând un model de răspuns al organismului la factorii stresori: reacția de alarmă, etapa de rezistență sau recuperare în care sistemul nervos autonom rezistă impactului și, dacă nivelul de stres este în continuare ridicat, cea de-a treia etapă – instalarea epuizării (burnout).

Altfel spus, atunci când experimentăm situații stresante, care ne depășesc capacitatea de adaptare, fie că este vorba despre un stres acut sau cronic, organismul nostru pune în acțiune hormonii de stres, catecolaminele (dopamina, adrenalina și noradrenalina) pentru a face față evenimentului negativ și a mobiliza resursele organismului. Creierul și corpul nostru lucrează atât de intens la sistemul de alertă, în eliberarea hormonilor de stres, încât neglijează alte funcții: pe cele normale, de bază, cum ar fi apărarea imunitară. Prin urmare, acest răspuns perpetuat pe termen lung poate deveni mai nociv decât stresorii în sine.  

  • Cum pot fi combătute aceste efecte, prin metode terapeutice?

            Acest răspuns al organismului nu poate fi oprit. El este unul străvechi, activat în fața pericolelor fizice, cu scopul supraviețuirii. În epoca modernă, factorii stresori au fost înlocuiți preponderent de cei psihologici, interni, dar răspunsul la stres este activat în același mod. Deși un anumit nivel de activare internă determinată de stres poate spori performanța în diverse domenii, vorbim despre stresul nociv, prin prisma terapiei stresului dezvoltată în cartea cu același nume, atunci când „o persoană expusă la o serie de factori de stres interpersonali și de mediu, percepuți ca cerințe care depășesc abilitățile persoanei de a le face față, provoacă o stare de distres emoțional și fiziologic și/sau când o situație actuală este percepută ca fiind amenințătoare, copleșind resursele persoanei de a-i face față.”

În 1950, psihologul clinician Albert Ellis a dezvoltat Terapia comportamentală rațional- emotivă (REBT), pornind de la o teorie a personalității și ideea că percepțiile și evaluările pe care le facem asupra evenimentelor din mediul nostru determină în mare măsură modul în care răspundem emoțional și comportamental față de aceste evenimente. „Gândurile, emoțiile și comportamentul sunt procese interdependente, conjugate toate, trebuind să fie luate în calcul dacă ne dorim ca metodele de tratament să fie eficiente”, spune Ellis. Astfel, perspectiva propusă de „Terapia stresului” vizează dezvoltarea unor mecanisme de coping (adaptare), prin modificarea modului în care analizăm evenimentele stresante cu care ne confruntăm.

            Ce sunt credințele iraționale, de ce practicăm intens autosabotarea, cum să rămânem prezenți emoțional în situații care ne provoacă anxietate pentru a descoperi alte căi de a le aborda, care sunt metodele terapeutice de relaxare și gestionare a stresului, acestea sunt doar câteva dintre subiectele abordate în cele 9 capitole.

Dedicată psihologilor și psihoterapeuților, dar și celor care vor să înțeleagă cum funcționează mecanismele noastre interne de răspuns și cum putem beneficia de cele mai adaptative răspunsuri, cartea Terapia stresului. O abordare comportamentală rațional-emotivă reflectă vasta experiență a 4 psihoterapeuți și specialiști în domeniul stresului: Albert Ellis, Jack Gordon, Michael Neenan și Stephen Palmer.