Pe 26 aprilie 1986, la ora 01.23 dimineața, a avut loc cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un reactor de la centrala electrică de la Cernobîl a explodat și suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord.
Cu totul, 50 de milioane de curie au fost eliberați de explozia de la Cernobîl, echivalentul a 500 de bombe de la Hiroshima. Tot ce a trebuit pentru ca acest dezastru să aibă loc a fost ieșirea din reactor a mai puțin de 5 la sută din combustibilul nuclear. Conținea, înainte de asta, peste 125 de kilograme de uraniu îmbogățit — suficient cât să polueze și să devasteze mare parte din Europa. Și, dacă celelalte trei reactoare de la Cernobîl ar fi fost afectate de explozia primului, atunci e puțin probabil să mai fi rămas vreun organism viu, în stare să respire, pe întreaga planetă. Săptămâni bune de la accident, cercetătorii și inginerii nu au știut dacă explozia vulcanului radioactiv de la Cernobîl avea ori nu să fie urmată de una și mai ucigătoare. Nu a fost cazul, însă pagubele produse de prima explozie vor dura secole. Timpul de înjumătățire al plutoniului 239 eliberat de explozie și purtat de vânt tocmai până în Suedia este de 24 000 de ani.

Dezastrul de la Cernobîl a ajuns să fie cunoscut peste tot în URSS și în Occident și a avut parte de o enormă atenție publică, începând cu anchetele jurnalistice scrise în primele zile după explozie și sfârșind cu documentare, filme artistice, romane şi investigaţii. Deși cheia pentru înțelegerea cauzelor, consecințelor și lecțiilor catastrofei stă în contextualizarea și interpretarea istorică, deocamdată puțini istorici au abordat subiectul.

Cernobîl de Serhii Plokhy (traducere de Bogdan Perdivară) este prima istorie amănunțită a dezastrului, de la explozia reactorului nuclear la închiderea centralei în decembrie 2000 și la stadiile finale ale construirii unui nou adăpost pentru reactorul avariat, în mai 2018. Autorul a fost ajutat enorm în documentare de deschiderea recentă a unei arhive privitoare la dezastru, indisponibilă până în acel moment: documente emise de Partidul Comunist și de agențiile guvernamentale în timpul dezastrului și după acesta. În această carte, Serhii Plokhy vorbește atât în calitate de istoric, cât și de contemporan cu evenimentele discutate. În momentul producerii exploziei el locuia în Ucraina, la aproape 500 de kilometri de reactorul avariat.

O relatare tulburătoare, care recreează filmul evenimentelor petrecute la Cernobîl în 1986 în tot dramatismul lor, istorisind poveștile celor care s-au trezit prinși în mijlocul unui Armageddon nuclear și au reușit să facă imposibilul: să stingă incendiul și să „adoarmă“ reactorul.
Dincolo de narațiunea alertă și palpitantă, cartea semnată de Serhii Plokhy sondează însă în profunzime și contextul social și politic al vremii, realizând o radiografie a regimului sovietic care avea să se prăbușească peste doar câțiva ani și investigând cauzele mai complexe, de natură structurală, care au dus la producerea catastrofei.

„Serhii Plokhy ne aduce istoria definitivă a dezastrului de la Cernobîl și a consecințelor acestuia, abordând cu îndemânare toate unghiurile, inclusiv povestea științifică, costurile umanitare și economice ale operațiunilor de decontaminare, modul în care explozia l-a forțat pe Gorbaciov să grăbească lansarea reformelor perestroikăi și revirimentul naționalismului ucrainean.“ – Andrew Wilson, University College London

„O lucrare de mare erudiție și puternică forță narativă. Plokhy este maestrul detaliului elocvent.“ – Sunday Times

„Captivantă, meticulos documentată… “ – Wall Street Journal

Serhii Plokhy este profesor de istorie ucraineană la Universitatea Harvard, unde deţine Catedra Mihailo Hruşevski, şi director al Institutului de Cercetări Ucrainene în cadrul aceleiaşi universităţi. Este autorul a numeroase lucrări de specialitate — traduse în mai multe limbi şi încununate cu premii prestigioase — dedicate Ucrainei şi Rusiei, spațiului est-european şi istoriei sale intelectuale, culturale şi politice. Printre cărțile sale cele mai recente se numără și Porțile Europei: O istorie a Ucrainei, apărută în limba română la Editura Trei.