„Una dintre cele mai sincere forme de respect este să asculți cu adevărat ceea ce are de spus celălalt.“ — Bryant H. McGill

Înainte să poți valida sentimentele unei persoane, trebuie să înțelegi cum se simte. Pentru a înțelege, e necesar să o asculți, dar și să descoperi ce se ascunde în spatele cuvintelor rostite pentru a putea identifica emoția exprimată prin ele. Acest proces poartă denumirea de ascultare empatică.
Gregorio Billikopf, autor și expert în meditație, susține că ascultarea empatică înseamnă „să îi stăm alături unei persoane în momentele de tristețe,durere, autodescoperire, în cele în care întâmpină obstacole dificile (sau chiar în momentele sale de bucurie.).“

Când îi asculți pe ceilalți, încearcă să pui în aplicare tehnicile de dezvoltare a empatiei pe care le‑am discutat în capitolul anterior. Întreabă‑te: „Ce emoție observ? Este furios? Rănit? Entuziasmat? Derutat? Cum m‑aș simți eu dacă aș fi în locul său?“ Fii curios să afli mai multe despre situația în care se află. Arată‑i că ești interesat și adresează‑i întrebări pentru a obține mai multe detalii și pentru a verifica dacă ceea ce ai observat este corect. Câteva exemple de astfel de întrebări ar fi:

• „Asta s‑a întâmplat săptămâna trecută, nu?“
• „Și apoi ce‑ai făcut?“
• „Stai puțin, chiar ți‑a spus asta?“
• „Cum te‑ai simțit atunci?“
• „Pari îngrijorat“.
• „Îmi imaginez că e frustrant“.

Cu cât înțelegi mai bine situația și felul în care persoana reacționează în aceste circumstanțe, cu atât mai eficientă va fi validarea pe care o oferi.

Fragment din volumul nou apărut în colecția Psihologie Practică: Te aud. Relații mai bune, oameni mai fericiți - Michael S. Sorensen

PRINCIPII DE BAZĂ: ASCULTAREA EMPATICĂ

PUNE‑ȚI LA DISPOZIȚIE ÎNTREAGA TA CAPACITATE DE ATENȚIE

Într‑o lume în continuă mișcare și permanent interconectată, suntem înconjurați de nenumărați factori care ne distrag atenția. Crezi că e în regulă să îți lași mintea să zboare în altă parte atât timp cât pari atent la conversație — nimic mai neadevărat. Oamenii observă atunci când nu suntem cu totul prezenți.

N‑ai purtat niciodată o conversație în care interlocuto‑ rul tău era în mod evident cu mintea în altă parte, verificându‑și constant telefonul, uitându‑se peste umărul tău sau la ceas? E destul de greu să te simți important când se întâmplă asta, când simți că lucrurile care îi distrag atenția prezintă un interes mai ridicat decât conversația în care sunteți implicați. Nu e un sentiment prea plăcut.

Olivia Fox Cabane, autoarea cărții The Charisma Myth“, subliniază că „lipsa de implicare poate fi evidentă și percepută ca un semn de falsitate, ce aduce cu sine consecințe emoționale cu un impact mult mai puternic. Când sinceritatea îți este pusă sub semnul întrebării, este aproape imposibil să transmiți încredere, să legi relații sau să îți arăți loialitatea.“
Dacă cineva începe o conversație când atenția ți‑e angajată în altă activitate sau nu poți să faci o pauză, transmite‑i acest lucru și întreabă dacă puteți să reluați discuția mai târziu. Un exemplu de astfel de replică ar fi:

„Îmi pare rău, dar sunt angrenat într‑un proiect stresant și mintea mi‑ar zbura în altă parte dacă am sta de vorbă acum. Pot să te sun într‑o oră? Aș vrea să‑ți pot oferi toată atenția mea“.

Când reluați discuția, arată‑i acelei persoane că se bucură de toată atenția ta. Închide‑ți laptopul, chiar dacă nu ai nimic pe ecran, scoate‑ți căștile din urechi, chiar dacă nu asculți muzică, închide televizorul chiar dacă sonorul e la minimum. Aceste acțiuni te vor ajuta deopotrivă să nu fii distras de la conversație și să îi arăți celeilalte persoane că îți pasă și de aceea îi acorzi întreaga ta atenție.

În caz că te întrebi dacă astfel de acțiuni chiar aduc rezultate, ele au fost dovedite în cadrul unui studiu care a arătat faptul că simpla prezență a unui telefon poate scădea calitatea unei conversații, chiar dacă acesta este lăsat pe masă. Nu glumesc. Într‑un studiu efectuat în 2014, supranumit „Efectul iPhone“, cercetătorii au invitat participanții să formeze o sută de perechi și să stea de vorbă timp de zece minute într‑o cafenea. Asistenții cercetători au observat conversațiile de la distanță și și‑au concentrat atenția pe interacțiunile participanților cu telefoanele mobile — dacă le utilizau, le atingeau sau le lăsau pe masă pe parcursul discuției. Când cele zece minute au trecut, participanții au fost rugați să răspundă la o serie de întrebări și să evalueze câteva afirmații cu scopul de a măsura legătura interpersonală formată, nivelul preocupării empatice și al altor elemente. Câteva exemple de întrebări și afirmații: „Cât de mult a încercat partenerul de discuție să îți înțeleagă gândurile și sentimentele?“ și „Am simțit că pot avea încredere în partenerul de discuție.“

Care au fost rezultatele?
Când participanții își scoteau telefonul sau îl puneau pe masă, calitatea conversației era evaluată ca fiind mai puțin satisfăcătoare decât cele care aveau loc în absența unui aparat mobil. „Chiar și atunci când nu sunt utilizate în mod activ, nu vibrează, nu emit semnale sonore sau luminoase și nu sună, [aparatele mobile] sunt elemente reprezentative ale rețelei sociale extinse a oamenilor“, susțin cercetătorii. „În prezența lor, oamenii simt constant nevoia de a căuta informații, de a verifica dacă au fost căutați și, astfel, își direcționează gândurile spre alte persoane și alte medii.“ Perfect adevărat, în lumea de astăzi ne bucurăm tot mai rar de o atenție neștirbită. Dacă persoana cu care stai de vorbă valorează mai mult pentru tine decât ulti‑ mele scoruri sportive sau un mesaj pe telefon, arată‑i. Crede‑mă, va aduce rezultate vizibile.

INVITĂ‑I SĂ SE DESCHIDĂ ÎN FAȚA TA

Nu‑i ușor pentru nimeni să spună din senin: „Mă simt frustrat acum. Putem să discutăm despre asta?“ În schimb, mulți dintre noi oferim „indicii“ despre faptul că ne dorim să stăm de vorbă cu cineva, prin afirmații precum: „Mă simt așa de frustrat acum“. sau „Of, am avut o săptămână foarte grea“.
Alteori, se întâmplă ca limbajul corporal al unei persoane sau energia emanată de aceasta să ne arate că s‑a întâmplat ceva. Dacă te simți în stare și vrei să‑i dai o mână de ajutor, poți să îți arăți disponibilitatea de a o asculta printr‑o simplă invitație:

• „Pari supărat. Ce s‑a întâmplat?“
• „Vrei să vorbești despre asta?“
• „Ce‑i cu tine?“

Dacă persoana respectivă își dorește validare și sprijin, o simplă invitație va fi de ajuns pentru a începe să vorbească. Dacă nici după o astfel de încurajare nu își dorește să discutați, nu insista. I‑ai arătat că ești dispus să asculți, așa că i‑ai oferit deschiderea ta.

***
Michael S. Sorensen este coach relațional, speaker, manager și autor de bestselleruri. Este îmbinarea reușită a lumii businessului, cu câțiva ani de psihoterapie personală și un bogat bagaj de cunoștințe psihologice