Ce faceti sambata asta? Ce ziceti de o poveste despre 

Psihologia jocurilor video spusa de insusi autorul cartii?

Cartea va fi lansata la Muzeul Taranului Roman

in prezenta psihiatrului Serge Tisseron

 

Editura Trei si Asociatia Romana de Psihanaliza a Legaturilor de Familie si Grup “Enrique Pichon Riviere” va invita pe 18 decembrie, de la orele 17.00, la Carturesti MTR, la evenimentul de lansare a cartii psihanalistului francez Serge Tisseron (volum scris in colaborare cu Isabelle Gravillon).

Din partea asociatiei de psihanaliza a legaturilor, va vorbi psihoterapeutul Anca Munteanu, care semneaza o prezentare mai larga a lui Serge Tisseron, aparuta in revista online Cafe Gradiva. 

Citez mai jos un fragment din acest text, referitor la felul in care psihiatrul francez abordeaza relatia dintre adolescent si computer.

     

  

Adolescenta produce o reluare maturativa a tot ce a marcat prima copilarie si mai ales primele schite ale stimei de sine, ale gestionarii emotiilor si ale modalitatilor privilegiate de atasament. Daca bazele in aceste domenii diferite au fost puse bine, jocul constituie tentativa de a organiza vechile experiente si de a trai experiente noi, exact ca in orice alt joc.

Dimpotriva, daca aceste baze nu au fost puse bine, jocul cu continuturile sale lasa loc tentativei de a scapa de angoasele catastrofice stabilind cu calculatorul o relatie privilegiata, chiar exclusiva. Aceasta situatie corespunde cu ceea a ce Serge Tisseron a numit “diada digitala”.

Copilul se inchide in tentativa de a folosi calculatorul nu ca pe un spatiu de semnificatii simbolice, ci ca pe un partener de interactiune. El incearca sa reia relatiile problematice cu anturajul sau precoce. Dorinta lui este de a se vindeca, dar pericolul este ca el sa-si reduca din ce in ce ma mult lumea la jocul sau, fara sa obtina o veritabila satisfactie, pana la izolarea sociala care poate fi foarte grava. Adolescentul intra atunci in jocul patologic, compulsiv si repetitiv.

Constituirea unei astfel de “diade digitala” poate raspunde mai multor necesitati:

  • a gasi un atasament sigur (cand istoria precoce a fost marcata de nesiguranta);
  • a-si stapani excitatia (in cazul excitatiilor precoce excesive, insuficiente sau neadaptate);
  • a gasi un acordaj afectiv satisfacator;
  • a da o forma idealului atunci cand au existat frustrari narcisice excesive.

Fiecareia din aceste situatii ii corespunde o abordare teoretica distincta: J. Bowlby (1969-1980) pentru atasamentul nesigur, P-C. Racamier (1980) si J. McDougall (1982) pentru mamele narcisice si excitante, D. N. Stern pentru deficientele acordajului afectiv precoce si H. Kohut (1974) pentru patologiile idealului. In fiecare din aceste cazuri, abordarea familiala se dovedeste utila, ceea ce l-a inspirat pe Tisseron sa propuna o terapie familiala adolescentilor care joaca excesiv.

Alegerea pe care o face fiecare jucator a unui personaj numit “avatar” si narativitatea in care se angajeaza sunt repere importante pentru a intelege in acelasi timp dinamica sa psihica personala si reprezentarile pe care le are despre familia sa. Uneori creaturile lumii virtuale sunt apropiatii nostri, alteori suntem noi insine, spune Serge Tisseron referindu-se la modul in care jucatorul isi alege si construieste avatarul in conformitate cu temerile si dorintele sale inconstiente si cu tipul alegerii de obiect.