„Într-o lume a copacilor miraculoși, capabili să se avertizeze între ei în caz de pericol, să-și pună laolaltă resursele sau să se dezvolte doar cu ajutorul unui incendiu eliberator, însă suferinzi din cauza activităților umane, se derulează viața unor oameni încântători.
Nick, descendentul unei familii care de un secol fotografia castanul din curtea casei în aceeași zi din fiecare lună pentru a-i surprinde evoluția.
Mimi, fiica ingineră a inginerului imigrant chinez care a convins un urs să-i cruțe familia aflată în drumeție vorbindu-i în chineză.
Adam, care în copilărie studia comportamentul furnicilor dându-le pe abdomen cu lac de unghii împrumutat de la sora lui mai mare.
Ray și Dorothy, cititori avizi și actori amatori care decid de dragul biodiversității să lase să crească o mică pădure în grădina lor din oraș și apoi privesc cu încântare cum se populează cu păsări necunoscute.
Douglas, veteranul de război care le citește Așa grăit-a Zarathustra și Paradisul pierdut cailor pe care îi îngrijește și care face gropi în șosea, obligând șoferii să încetinească și să schimbe o vorbă cu el.
Neelay, băiatul care ajunge să creeze lumi imaginare fascinante pentru că nu poate vedea cu ochii lui fascinanta lume reală.
Patricia, fetița care învață de la tatăl ei că oamenii sunt orbi la plante și că vedem doar ceea ce ne seamănă, mai târziu omul de știință care descoperă că arborii comunică între ei.
Olivia, studenta la Științe Actuariale care se electrocutează și astfel începe să comunice cu voci ale luminii care o îndeamnă să ocrotească copacii.
Toți acești oameni ajung să se prindă împreună în lupta fără sorți de izbândă a ocrotirii pădurilor seculare împuținate ale Americii, care au căzut victimă spiritului mercantil. E o luptă care cere sacrificii și nu este lipsită de pericole.
Acest roman-odă închinată naturii trage un semnal de alarmă: dacă pădurile pier, vom pieri și noi, oamenii, pentru că viața noastră depinde de copaci mai mult decât credem.”
 
								 
			
Leave a Reply