Ana-Maria Tamaș despre întâlnirea cu romanul Pacienții doctorului García de Almudena Grandes

❝Ca traducătoare de literatură, întâlnirea mea cu romanul Los pacientes del doctor García a fost o imersiune profundă în arhitectura narativă a uneia dintre cele mai puternice voci ale literaturii spaniole contemporane. Almudena Grandes, autoarea cunoscută pentru amploarea documentării și pentru felul în care împletește istoria cu destinul individual, și-a construit opera în jurul unui proiect ambițios: ciclul “Episodios de una guerra interminable”, o serie de romane menite să recupereze memoria celor rămași în umbra istoriei oficiale după Războiul Civil Spaniol și instaurarea dictaturii lui Franco.

Los pacientes del doctor García este una dintre piesele centrale ale acestui proiect literar, un roman în care se remarcă atât precizia reconstituirii istorice, cât și finețea observației morale. Grandes urmărește cu consecvență felul în care supraviețuirea devine o formă de rezistență, iar identitatea — o construcție negociată în mijlocul fricii, al exilului și al rețelelor clandestine ce au continuat să funcționeze mult după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Lucrul pe acest text m-a invitat să surprind și să transmit nu doar tensiunea subterană a vremurilor, ci și vibrațiile intime ce conferă identitate scrisului Almudenei Grandes: fraze cu respirație amplă, purtând cu ele sedimentele memoriei, portretul social bine definit și disponibilitatea de a însoți personajele până în marginile suferinței. În paginile acestui roman, documentul istoric se transformă în destin omenesc, iar ficțiunea devine un instrument de restituire morală.

Recomand această carte nu doar pentru forța construcției sale epice, ci și pentru modul în care își păstrează relevanța într-o Europă care încă învață să-și înțeleagă trecutul care nu mai trece. Traducerea acestui roman a însemnat pentru mine apropierea de acele vieți răvășite pe care literatura le poate așeza, în sfârșit, în lumină.❞

Cristina Gogianu despre întâlnirea cu romanul Istoria, de Elsa Morante

❝Traducând-o pe Morante.

Într-un fel sau altul, îmi pare că nu o să ies niciodată din Istoria Elsei Morante, că dialogul pe care l-am purtat în tot răstimpul traducerii continuă să lucreze pe dinăuntru, în moduri pe care le tot descopăr. Dialog, și nu monolog, pentru că un clasic nu încetează vreodată să-ți vorbească. Or Elsa Morante are o voce de neocolit, în care alternează febril vacarmul istoriei și fojgăiala umană cu liniștea asurzitoare și iluminări de-o fragilitate aproape copleșitoare. La jumătate de secol distanță de la publicare, Istoria e mai mult ca oricând o cheie de lectură a vremurilor tulburi pe care le traversăm.

Cred că orice traducător literar visează să i se încredințeze un clasic, fiindcă o astfel de întâlnire nu poate fi decât (trans)formatoare. Pentru mine, șansa unei asemenea întâlniri poartă numele de Istoria Elsei Morante.❞