Vineri, 15 mai, de la ora 19:00, analistul jungian Luis Moris va fi prezent la București în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, pentru lansarea cărții „Confruntarea cu moartea”, (în curs de publicare la Editura Trei), în colecția Misterele inconștientului colectiv. Alături de autor vor vorbi: Ioana Maria Olteanu, psihoterapeut și supervizor, psihanalist jungian și  Silviu Dragomir, psihoterapeut, psihanalist jungian și editor. Evenimentul se va desfășura în limba engleză.

Iar sâmbătă, 16 mai va susține o prelegere în cadrul conferinței Societății Române de Analiză Jungiană (SRAJ), „C. G. Jung`s Psychology of death” dedicată explorării modului în care C.G. Jung a integrat această temă în arhitectura psihologiei sale. Invitatul va examina relația biografică a lui Jung cu moartea și viața de apoi, precum și modul în care Jung a încorporat aceste reflecții în cadrul său psihologic și în modelul său psihoterapeutic. Scopul acestei prelegeri este de a ajuta psihologii, psihoterapeuții şi publicul larg să reflecteze asupra unei teme comune în contextul terapeutic: moartea. Prelegerea va avea loc între orele 10:00 – 14:00 la Hotel Marshal Garden din București. 

Cum să ne pregătim pentru moarte? Este o întrebare care nu l-a preocupat doar pe analistul elvețian Carl Gustav Jung, ci și pe co-autorii cărții Confruntarea cu moartea recent publicată la Editura Trei în colecția „Misterele inconștientului colectiv”. Volumul, coordonat de dr. Luis Moris, conține 14 eseuri scrise de 14 terapeuți jungieni despre propriile întâlniri cu cel mai dureros eveniment al vieții și despre felul în care au trăit apropierea pierderii, în relația cu cei care pleacă sau în confruntarea cu propriile limite. Dar mai ales despre cum aceste experiențe au schimbat modul în care au înțeles și au continuat să trăiască viața, raportându-se altfel la timp și la relațiile semnificative.

 Departe de a fi un volum apăsător, Confruntarea cu moartea are un efect neașteptat de blând, aproape liniștitor, tocmai pentru că nu fuge de lucrurile care sunt ținute, cu toată forța psihică, la distanță. Fiecare text aduce o formă de sinceritate rară, în care îmbătrânirea, limitele corpului și schimbările nu mai sunt doar teme abstracte, ci experiențe trăite și împărtășite. Iar prezența analistului jungian Luis Moris la București aduce discuția mai aproape de publicul român, odată cu lansarea volumului la Librăria Humanitas Cișmigiu vineri, 15 mai, de la ora 19:00, și în cadrul conferinței C.G. Jung`Psychology of death, organizate de Societatea Română de Analiză Jungiană sâmbătă, 16 mai, de la ora 10:00.

În primul eseu, „Lumina în umbra morții”, Murray Steinare pornește de la propria etapă de viață, în apropierea vârstei de 90 de ani, și reflectează asupra Sinelui, folosind repere culturale și spirituale, de la Lev Tolstoi, la texte biblice sau Faust, pentru a aduce sens vieții în lumina toamnei, ca metaforă a apropierii de final. Pentru el, acest sens vine din „contactul continuu și pe termen lung cu oamenii într‑o profunzime psihologică, care este extrem de hrănitor”, având convingerea că adevăratul test al individuării, în sensul maturității, provine din relații. „Asta înseamnă să iubim, să sprijinim, să conținem, să tolerăm și să învățăm din interacțiunile profunde, puternice și adesea conflictuale cu alte ființe umane”.

În paralel, Susan Olson arată că întâlnirea cu moartea nu poate fi separată de suferință, împărtășind cu cititorii trăirile avute după moartea soțului ei și închiderea cabinetului de terapie, împreună cu procesul lent de acceptare și transformare a celor două pierderi, în care perspectiva jungiană devine sprijin. Amintindu-și de tăcerea din familie și din exterior după pierderile suferite de-a lungul vieții, în special a tatălui, analista abordează un alt subiect la fel de dureros ca procesul de doliu în sine: costul negării și energia emoțională necesară pentru a menține acest mecanism de apărare, cu efectele sale corozive asupra sufletului. Cei care vor citi eseul ei se vor întâlni însă și cu semnificația viselor, un loc de întâlnire și de alinare, trăit timp de doi ani după moartea fiicei sale timp în care „am avut o serie de vise despre ea, care mi‑au modelat experiența suferinței și care au devenit în cele din urmă subiectul cărților mele, By Grief Transformed (Spring, 2010) și Images of the Dead in Grief Dreams (Routledge, 2021)”.

Eseul lui Ann Casement mută accentul dinspre experiența individuală spre una colectivă sau profesională, exemplificând prin fina observație modul în care este tratată moartea în lumea occidentală. Mai ales pe fondul transformării longevității într-o preocupare aproape obsesivă a prezentului, în care imperativele prelungirii vieții, ale optimizării continue și ale tinereții fără sfârșit ajung să împingă moartea în afara conștientului colectiv. O evitare care nu reduce frica, ci o amplifică prin tăcere, producând o scindare atât de profundă încât normalizează o formă patologică de negare. Și reconfigurează o lume în care cei aflați pe moarte „sunt rugați să‑și ducă existența mergând pe vârfurile degetelor de la picioare“ pentru a nu-i deranja prea mult pe cei vii. Și în care, alături de această negare a morții „se află devorarea voyeuristă a reportajelor de televiziune — arătate ca parte a divertismentului de seară — în care oamenii sunt omorâți într‑un război izbucnit în vreo parte a lumii sau cad pradă vreunui fenomen natural devastator, cum ar fi un cutremur sau un tsunami.”. Ea își prezintă cercetarea asupra unui subiect care a stat la baza unor serii de reportaje al publicației „The Guardian”, despre cele 2.765 de „cafenele ale morții” din Marea Britanie și 13.893 din toată lumea, singurele locuri unde era acceptabil să vorbești despre moarte. Și care au fost înființate cu scopul de a oferi sprijin, într-o comunitate mai sănătoasă și mai fericită.

Claire L. Costello descrie anii petrecuți alături de pacienți muribunzi, inclusiv în contextul SIDA, și modul în care această apropiere dureroasă de moarte aduce o imensă compasiune și acceptare atât pentru terapeut, cât și pentru pacient exact acolo unde lipsește mai mult, în societate și inclusiv în profesiile de îngrijire. Joseph Cambray explorează concepte precum sincronicitatea și visele despre moarte, încercând să redea sens unei lumi care și-a pierdut reperele simbolice. Alte eseuri merg mai departe în zona relației directe cu moartea, vorbind despre intimitatea și intensitatea emoțională a însoțirii unui muribund.

Dincolo de pierdere și de fragilitate, Confruntarea cu moartea conturează și o mișcare mai tăcută, dar esențială, aceea de întoarcere către interior, către ceea ce rămâne când ritmul încetinește și lucrurile se simplifică existențial în fața acestui mare adevăr implacabil. Apar gesturi mici, ritualuri personale, întâlniri care capătă greutate tocmai pentru că timpul petrecut împreună e finit. Iar în această apropiere de sine și de ceilalți, moartea nu mai este doar un punct final ce lovește dureros ca o ruptură, ci devine un reper care schimbă felul în care privim viața și în care o trăim.

Dr. Luis Moris este analist jungian format la ISAP Zürich și psihoterapeut licențiat în Elveția, cu un parcurs internațional remarcabil ce traversează diferite zone ale globului: Chile, Statele Unite, Nigeria, Franța și Elveția.

După studii aprofundate în psihologie clinică la Texas A&M University, el a lucrat în Lagos în cadrul programelor „Doctors Without Borders”, experiență care i-a modelat sensibilitatea față de suferința umană și complexitatea răspunsurilor psihice la traumă. Stabilit ulterior la Paris și apoi la Zürich, el a finalizat formarea ca analist jungian și un doctorat în studii psihanalitice la University of Essex. Interesul său de cercetare se concentrează asupra psihologiei morții în cadrul teoriei lui Jung. Prin lucrările sale scrise, filmele realizate și prelegerile internaționale, Luis Moris explorează felul în care experiențele-limită, transformarea și confruntarea cu moartea pot deveni porți către o înțelegere mai profundă a psihicului și a vieții.