𝐊𝐚𝐦𝐞𝐥 𝐃𝐚𝐨𝐮𝐝 a fost recent la București – ce vizită, ce voce! Poate că e un moment bun să-i dedicăm un portret de autor, în speranța că veți descoperi cât mai mulți ce roman puternic și frumos este 𝑯𝒖𝒓𝒊𝒊𝒍𝒆, cartea recomepensată în 2024 cu prestigiosul Prix Goncourt.

𝐊𝐚𝐦𝐞𝐥 𝐃𝐚𝐨𝐮𝐝 este un scriitor care a înțeles că literatura nu înseamnă doar cărți, ci și oameni, memorie și libertatea de a spune ceea ce doare. În cărțile sale, dar și în articolele jurnalistice, 𝐃𝐚𝐨𝐮𝐝 transformă marile răni ale istoriei în literatură vie, într-un limbaj care trece dincolo de granițe, religii și identități. Nu scrie de la distanță despre Algeria, colonialism, violență sau condiția femeii, ci din interiorul unor istorii pe care le-a trăit, le-a văzut și le-a purtat cu el.

𝐊𝐚𝐦𝐞𝐥 𝐃𝐚𝐨𝐮𝐝 , născut în 1970 în Mesra, Algeria, este unul dintre cei mai cunoscuți și traduși scriitori franco-algerieni și, în același timp, un jurnalist apreciat. În 1994, și-a început cariera jurnalistică la „Quotidien d’Oran”, un ziar algerian de limbă franceză, unde a avut prima sa rubrică, „Raina raikoum“ („Opinia noastră, opinia voastră“). Câțiva ani mai târziu, a devenit redactor-șef al ziarului. Timp de opt ani, a beneficiat aici de o mare libertate de exprimare, în ciuda constrângerilor politice și sociale.

În paralel cu jurnalismul, 𝐃𝐚𝐨𝐮𝐝 a început să scrie literatură. A publicat volume de povestiri și cronici, iar în 2013 a apărut primul său roman, „Cazul Meursault, contraanchetă”, distins cu Prix Goncourt du Premier Roman, Prix François Mauriac și Prix des cinq continents de la francophonie. Romanul are drept motto un citat din Emil Cioran: „Ora crimei nu sună în același timp pentru toate popoarele. Astfel se explică permanența istoriei”.

În 2024, romanul său „Huriile” a primit prestigiosul Prix Goncourt. Cartea aduce în prim-plan religia, libertatea și identitatea și continuă preocuparea lui Daoud pentru memorie și pentru felul în care istoria se răsfrânge asupra vieților individuale. Ediția românească a apărut la Editura Trei, în cadrul imprintului Anansi. World Fiction, în traducerea lui Irinel Antoniu, fiind recompensată anul trecut cu Premiul pentru cea mai bună traducere din limba franceză la Premiile „Observator cultural”.

Daoud este cunoscut și pentru pozițiile sale ferme în chestiuni sensibile precum religia și politica din Algeria. În 2014, a devenit ținta unei fatwa care cerea moartea sa, în urma unor declarații considerate ofensatoare la adresa religiei. A continuat însă să scrie și să publice, colaborând cu publicații precum „Le Point”, „The New York Times” și „Le Quotidien d’Oran”.

Kamel Daoud se află într-un spațiu fertil între două lumi: Algeria în care s-a născut și Franța în care și-a continuat parcursul literar. Scrie în franceză, dar literatura lui este profund marcată de lumea arabă, de memoria colonială, de islam, de Mediterana, de exil și de întrebările complicate ale identității. Nu este însă doar un „scriitor între două culturi”. Folosește această poziție de frontieră pentru a pune cele două lumi în dialog.

Daoud a plătit personal pentru libertatea de a scrie. Amenințările pe care le-a primit, inclusiv fatwa emisă împotriva lui, fac ca libertatea de expresie să nu fie pentru el o simplă formulă festivă. Este ceva concret, care poate avea un preț. Faptul că a continuat să scrie dă o greutate aparte cuvintelor sale.

Dincolo de toate aceste dimensiuni politice și istorice, există însă la Daoud ceva profund literar: iubirea pentru cuvânt. Vine din jurnalism, dintr-o cultură a frazei precise și a intervenției publice, dar în romane cuvântul capătă o altă temperatură. Devine memorie, confesiune, poezie, revoltă. Proza lui poate fi aspră, dar este în același timp senzorială și vulnerabilă. În spatele polemistului se află un scriitor preocupat de singurătate, moarte, trup, dorință și, mai ales, de nevoia omului de a fi auzit. Un scriitor mare și extraordinar, pe care vă invităm să-l descoperiți.