Pentru că tocmai am publicat în traducere un nou roman de 𝐅𝐞𝐫𝐧𝐚𝐧𝐝𝐨 𝐀𝐫𝐚𝐦𝐛𝐮𝐫𝐮, 𝑩𝒂̆𝒊𝒂𝒕𝒖𝒍 (𝑬𝒍 𝒏𝒊𝒏̃𝒐), ne-am gândit să ne oprim puțin asupra autorului său și asupra câtorva repere dintr-o operă care ocupă un loc important în literatura spaniolă contemporană.
Și încă un motiv să vorbim despre această carte: ecranizarea romanului, în regia lui Mariano Barroso, intră în oferta Netflix chiar luna aceasta, vineri, 27 noiembrie.
Am putea începe prin a spune că personajele lui 𝐅𝐞𝐫𝐧𝐚𝐧𝐝𝐨 𝐀𝐫𝐚𝐦𝐛𝐮𝐫𝐮 sunt oameni pe care îi recunoști. Personajele sale au amintiri, încăpățânări, slăbiciuni, regrete și lucruri pe care nu reușesc să le spună. Iar de cele mai multe ori, poveștile lor personale sunt legate de istoria locurilor în care trăiesc.
Născut la 4 ianuarie 1959, la San Sebastián, în Țara Bascilor, 𝐀𝐫𝐚𝐦𝐛𝐮𝐫𝐮 este astăzi unul dintre cei mai apreciați prozatori spanioli, tradus și citit în numeroase țări. A studiat filologia hispanică la Universitatea din Zaragoza, iar în 1985 s-a stabilit în Germania, unde a predat limba spaniolă timp de mai multe decenii. A continuat să scrie, păstrând o legătură puternică cu locurile natale, care au rămas o sursă importantă de inspirație pentru literatura sa.
Consacrarea internațională a venit odată cu „Patria” (2016), romanul care urmărește două familii basce despărțite de violența organizației ETA. 𝐀𝐫𝐚𝐦𝐛𝐮𝐫𝐮 arată cum conflictul ajunge să schimbe relațiile dintre oameni, să destrame prietenii și să dezbine familii. Cartea a devenit un fenomen editorial, a fost adaptată într-un serial de televiziune și i-a adus autorului Premiul Național pentru Literatură al Spaniei în 2017.
În volumul de povestiri „Los peces de la amargura” (2006), scrie despre victimele terorismului basc, iar în „Años lentos” (2012) evocă Spania anilor ’60 și lumea propriei copilării. „Păsări migratoare” („Los vencejos”, 2021) este un roman despre singurătate, eșec și bilanțul unei vieți, având în centru un profesor din Madrid care își consemnează gândurile în ultimul an pe care și l-a mai acordat. Cartea a apărut în traducere tot la #Anansi, în 2024, ediția în limba română purtând semnătura lui Marin Mălaicu-Hondrari.
𝐅𝐞𝐫𝐧𝐚𝐧𝐝𝐨 𝐀𝐫𝐚𝐦𝐛𝐮𝐫𝐮 are umor și ironie, inclusiv atunci când abordează subiecte grave, iar personajele sale rămân în mintea cititorului tocmai prin felul lor atât de omenesc de a fi.
În 𝑩𝒂̆𝒊𝒂𝒕𝒖𝒍, cel mai nou roman al său apărut în România, publicat
în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari, 𝐅𝐞𝐫𝐧𝐚𝐧𝐝𝐨 𝐀𝐫𝐚𝐦𝐛𝐮𝐫𝐮 pornește de la tragedia petrecută în 1980 la școala din Ortuella, unde o explozie de gaze a provocat moartea a 50 de copii. În centrul poveștii se află o familie care încearcă să-și continue viața după pierderea lui Nuco, un băiețel de șase ani. Bunicul Nicasio continuă să-i vorbească nepotului la cimitir și să-l păstreze aproape, în gândurile și gesturile sale de fiecare zi.
Un roman despre pierdere, familie și felul în care amintirea celor dragi rămâne parte din viața noastră, pe care vă invităm să-l descoperiți în librării.
Leave a Reply