De ce oamenii deștepți fac prostii: trei ”unghiuri moarte”

Care sunt unghiurile moarte care ne dau de furcă? Iată trei dintre cele zece despre care vă voi vorbi în această carte.

Ce nu știi îți poate face rău!

Mi s-a întâmplat odată să sun la un serviciu de catering și să discut cu un membru al personalului despre o petrecere pe care plănuiam s-o dau. După ce am discutat câteva variante de antreuri, femeia m-a anunțat veselă: „Știți, putem să aducem și Chateaubriand“. „Hm“, i-am răspuns imediat. „Mulțlumesc, nu. Ne ocupăm noi de băutură.“ Mi-am dat seama din tăcerea care a urmat că făcusem o gafă. Dar nu îmi dădeam seama ce greșisem. De-abia după ce i-am povestit conversația unui prieten am aflat că Chateaubriand nu e un vin, ci un mușchi de vită preparat special. M-am simțit ca ultimul om. Oare așa s-o fi simțind toată lumea când e în necunoștință de cauză? Este oare ignoranța un semn al prostiei? Și este oare faptul că nu am știut ce înseamnă Chateaubriand un test al inteligenței mele? Sau poate că ignoranța mea în acest caz nu a fost decât un indiciu cu privire la informațiile și experiențele pe care le dețin și cele la care nu am avut acces.

Adevărul este că nimic din cunoștințele mele nu mă pregătise să am o conversație profesionistă cu personalul serviciului de catering. Nici măcar nu știusem de ei până în momentul în care să formez acel număr. Lipsa noastră de experiență poate de multe ori să stea la baza a ceea ce alții numesc „prostie“.

Ignoranța mea a contribuit la sentimentul că sunt proastă. Însă la asta a contribuit și un unghi mort. Și anume nu faptul că nu am știut ce e un Chateaubriand, ci faptul că nu știam că nu știu asta. În definitiv „Chateaubriand“ sună ca un nume de vin, un vin făcut în podgoriile castelului familiei Briand, nu? Dacă aș fi știut faptul că nu știu ce e un Chateaubriand, poate că aș fi avut altfel de reacție la telefon.

Să nu vezi pădurea din cauza copacilor

E un episod din benzile desenate Dilbert în care șeful lui Dilbert se plânge că nu e în stare să mute cursorul unde trebuie pe ecranul computerului pentru că „mouse-ul a ajuns deja la capătul mouse pad-ului“. Specialistul în computere îi sugerează atunci să își cumpere un mouse pad mai mare. Șeful lui Dilbert e de acord și în următoarea parte vedem cum angajații lui îi bagă în cameră un birou uriaș pe care îi pun un mouse pad imens și apoi îi sugerează că poate i-ar trebui o încăpere mai mare ca să poată băga acolo mouse pad-uri din ce în ce mai uriașe. Povestea e foarte amuzantă pentru că demonstrează că șeful nu înțelege de fapt care este relația dintre mouse-ul de pe pad și cursorul de pe ecranul computerului. Că nu pricepe deloc conexiunea dintre ele. Nepricepând conexiunea dintre aceste elemente, șeful lui Dilbert nu are vedere de ansamblu. Nu vede pădurea din cauza copacilor. Când oamenii nu reușesc să prindă esența lucrurilor e ușor să pară proști, cum e cazul șefului lui Dilbert. Dar poate oare constitui dificultatea lor în a vedea conexiunile o dovadă că acești oameni sunt proști? Nu e oare posibil ca lipsa unei vederi de ansamblu să fie cauzată de faptul că sunt „prea aproape“ de respectivul cadru: prea interesați de un singur aspect, un singur unghi sau un interval limitat?

Sursă: http://thedilbertstore.com

Pe tine nu te vezi?

O prietenă de-a mea mi s-a plâns cum șeful ei își critica mereu managerii pentru că își umilesc subalternii în loc să îi încurajeze. Mi-a povestit cum se lansa șeful ei în adevărate tirade și cum striga: „Nu vă dați seama că îi demoralizați pe toți când nu faceți decât să îi certați pentru greșelile lor?“ Culmea ironiei. Șeful cu pricina își trata angajații exact în modul pe care-l critica. Vedea exact ce fac ei greșit, dar nu reușea să recunoască aceeași practică în propriul caz.

Majoritatea oamenilor realizează că, uneori, suferim cu toții din cauza acestei lipse. „Pe tine nu te vezi?“ se lamentează unii în timp ce își privesc prietena îndepărtându-l exact pe acel coleg pe care își dorea să și-l apropie sau subminând încrederea propriului copil. Dacă se întâmplă ca respectiva să își dea totuși seama în cele din urmă, femeia se plesnește peste frunte și exclamă: „Cum de-am făcut așa ceva?“ Și se simte ultimul om pentru că n-a fost în stare să vadă ceva atât de clar.

Aceste exemple ilustrează trei dintre cele zece unghiuri moarte discutate în această carte. A nu vedea pădurea din cauza copacilor înseamnă altceva decât a nu fi în stare să vezi ce faci sau a nu fi în stare să identifici ce nu știi. Strategiile oferite pentru contracararea diverselor noastre unghiuri moarte diferă de la un capitol la altul, în funcție de ”unghiul mort” discutat.

Fragment din Introducerea la volumul

De ce oamenii deștepți fac greșeli prostești

de Madeleine L. Van Hecke este psiholog clinician și trainer american