Bineînţeles, copiilor le plăcu foarte mult de Rasputin. Gabriel îl mângâie şi Livia îi dădu o farfurie cu lapte. Nu vroiau să se despartă de motan niciun minut, dar în seara de după vizita Mirjei Rambe, familia a fost invitată, fără pisoi, să îi viziteze pe vecinii de la ferma din sud. Copiii mai mari nu erau acasă, dar Andreas, cel de şapte ani, li se alătură la cină, după care el şi copiii Westin se duseră în bucătărie după nişte îngheţată.

    

   Joakim rămase în sufragerie, bând cafea cu Roger şi Maria Carlsson. Subiectul conversaţiei era destul de inevitabil: îngrijirea şi renovarea caselor de lângă mare, care erau expuse tuturor tipurilor de vreme. Dar Joakim mai avea o întrebare, pe care în cele din urmă o puse:

― Mă întrebam dacă aţi auzit vreo poveste despre casa noastră? Despre Eel Point?

― Poveşti? spuse Roger Carlsson.

― Da, poveşti cu fantome şi altele, spuse Joakim. Katrine spunea că vorbise cu voi vara trecută despre… despre faptul că ar fi bântuită.

Era prima oară când pomenea numele ei în seara aceea — avea grijă să nu vorbească prea mult despre răposata lui soţie. Nu vroia să pară obsedat, la urma urmei. Nu era obsedat.

― Mie nu mi‑a spus nimic de fantome, spuse Roger.

― Mie mi‑a spus despre asta când a venit la cafea, spuse Maria. Se întreba doar dacă Eel Point are o reputaţie proastă.

     

   Maria privi spre soţul ei.

― Vreau să spun, când noi eram mici, adulţii obişnuiau să vorbească despre o cameră secretă de la Eel Point care era bântuită… îţi aminteşti, Roger?

Soţul ei scutură doar din cap — în mod evident, fantomele nu îl interesau prea mult — dar Joakim se aplecă în faţă.

― Unde era camera asta? Ştiţi?

― Habar n‑am, spuse Roger, sorbind din cafea.

― Nu, nici eu nu ştiu, spuse Maria. Dar bunicul meu spunea uneori ceva despre faptul că fantomele bântuiau camera asta de fiecare Crăciun. Morţii reveneau la conac şi se strângeau într‑o cameră anume. Apoi luau…

― Ăstea sunt nişte absurdităţi ridicole, spuse Roger, luând cafetiera şi oferindu‑i lui Joakim. Mai vrei cafea?

  

Fragment din romanul Camera întunecată

de Johan Theorin – ”ultima senzație în Suedia” (The Times)