Ar putea oare cele câteva articole dedicate de Freud „ocultismului“, dintre care două se află în prezentul volum („Psihanaliză şi telepatie“ şi „Vis şi telepatie“), să schimbe imaginea acreditată de raţionalist incurabil a întemeietorului psihanalizei?

Faptul că volumul este deschis de un scurt eseu cu titlu promiţător pentru cei care aşteaptă răbdători virajul în iraţional al lui Freud („O presimţire onirică împlinită“) nu confirmă aşteptarea indusă de titlu. Nu trebuie să speraţi că autorul Interpretării viselor se va dezice de teza sa princeps conform căreia visul este, în esenţă, realizarea unei dorinţe (inconştiente), aderând la viziunea populară despre vis ca exprimarea unei profeţii.

Presimţirea onirică a doamnei B. că se va întâlni în ziua următoare visului cu medicul casei, dl. K., în faţa unui magazin din Viena, presimţire în aparenţă confirmată, va fi spulberată de bisturiul psihanalitic. De fapt, dr. K. din vis, indiferent din punct de vedere afectiv, este doar o mască, aşa cum o cere logica onirică, pentru un alt domn K. din viaţa visătoarei, faţă de care aceasta nutrise cele mai calde sentimente. Concluzia lui Freud este fără echivoc:

„Astfel, produsul oniric ulterior, singurul care face posibile visele profetice, nici nu este altceva decât o formă de cenzurare, care‑i înlesneşte visului să pătrundă în conştiinţă“.

Totuşi, oarecum surprinzător, Freud acceptă un fenomen pe care în 1920 îl mai considera ocult, şi anume telepatia. Însă dacă, împreună cu întemeietorul psihanalizei, înţelegem ocultismul nu numai ca acceptare a „existenţei reale a altor forţe psihice, decât psihicul“, ci şi ca dezvăluire în psihic a unor „capacităţi până atunci nerecunoscute“, atunci surprinderea noastră se micşorează. Cu această ultimă parte a ocultismului, Freud pare mai dispus să se acomodeze: telepatia, numită „transfer de gânduri“, primeşte drept de existenţă din partea întemeietorului psihanalizei. Acţiunea ei explică fenomenul numit de profanii creduli „profeţie“.

Unul dintre pacienţii lui Freud care a apelat la serviciile unei prezicătoare vestite a rămas uimit de forţa ei de pătrundere în intimitatea vieţii sale. Pe baza unei singure informaţii, data de naştere a cumnatului său, prezicătoarea a afirmat:

„Această persoană va muri în iulie sau august viitor în urma unei intoxicaţii cu raci sau stridii“.

Deşi profeţia nu s‑a confirmat, cu un an în urmă, cumnatul pacientului s‑a intoxicat în timpul verii cu mâncarea sa preferată şi a fost pe punctul de a muri. După Freud, a cărui argumentaţie este fără cusur, cunoştinţele prezicătoarei s‑ar datora tocmai „transferului de gânduri“ de la clientul său pe o cale necunoscută, adică tocmai ceea ce numim telepatie, în timp ce calculele astrologice foarte laborioase cărora oracolul le atribuia rolul esenţial nu reprezentau decât un mijloc de a abate activitatea psihică conştientă într‑o direcţie inofensivă, permiţând astfel crearea receptivităţii pentru „transferul de gânduri“ la nivelul altor zone ale psihicului.

Fragment din prefața semnată de Vasile Dem. Zamfirescu

la volumul lui Freud, Despre vis