Camera Roșie a Durerii

Sinceritatea lui mistuitoare, aleanul lui, i se reflectă în ochi. Şi ăsta e lucrul pe care, în mod fundamental, nu-l pricep. De ce eu? De ce nu una dintre cele cincisprezece? Asta o să fiu şi eu… un număr? A şaisprezecea dintre multe altele?

— Ce s-a întâmplat cu cele cincisprezece? las eu să-mi scape brusc.

Ridică surprins sprâncenele, apoi pare resemnat, clătinând din cap.

— Diferite chestii, dar se rezumă la…

Se opreşte, străduindu-se, cred, să-şi găsească vorbele.

— Incompatibilitate.

Ridică din umeri.

Un roman erotic devine bestsellerul mondial absolut
# 1 Amazon.com
# 1 New York Times Bestseller

— Şi tu crezi că eu aş putea să fiu compatibilă cu tine?

— Da.

— Deci, nu te mai vezi cu niciuna dintre ele?

— Nu, Anastasia, nu. Sunt monogam în relaţiile pe care le am.

Oh… asta e o noutate.

— Înţeleg.

— Fă cercetările alea de care ţi-am zis, Anastasia.

Aşez pe masă cuţitul şi furculiţa. Nu mai pot să mănânc.

— Asta-i tot? Doar atat ai de gand să mănanci?

Încuviinţez dând din cap. El mă priveşte mustrător, dar nu mai zice nimic. Scot un mic oftat de uşurare. Toate informaţiile astea noi îmi răscolesc stomacul şi mă simt uşor ameţită de la vin. Mă uit la el cum devorează tot ce are în farfurie. Mănancă precum un

cal. Trebuie că face multă mişcare ca să se menţină într-o asemenea formă. Amintirea felului cum îi atârnă pijamaua pe coapse ajunge nepoftită în mintea mea. Imaginea e totalmente înnebunitoare. Mă foiesc stingherită. El ridică privirea spre mine şi mă face să roşesc.

— Aş da orice să ştiu la ce te gândeşti în clipa asta, murmură el.

Eu roşesc şi mai mult. Îmi aruncă un zambet maliţios.

— Pot să ghicesc, mă tachinează el blând.

— Mă bucur că nu poţi să-mi citeşti mintea.

— Mintea, nu, Anastasia, ci trupul tău… pe ăla am ajuns să-l cunosc destul de bine de ieri.

Are o voce care te hipnotizează. Cum reuşeşte să treacă atât de rapid de la o dispoziţie sufletească la alta? E atât de schimbător… e greu să ţii pasul cu el. Îi face semn chelneriţei şi cere nota de plată. După ce plăteşte, se ridică şi-mi întinde mâna.

— Haide.

Mă ia de mână şi mă conduce la maşină. Acest contact, între epiderme, este foarte neaşteptat din partea lui, normal, intim. Nu pot să împac acest gest obişnuit, tandru cu ceea ce vrea el să facă în acea încăpere… Camera Roşie a Durerii.