Jan Willem Bos este un olandez pasionat de cultura şi literatura română venit la Bucureşti în anii 70. A intrat imediat în vizorul Securităţii, i s-a întocmit dosar şi a fost urmărit ani de zile pentru simplul fapt că era un străin cunoscător de limba română, în România.
Prietenul său cel mai bun, Doru, era informatorul. Însă ceea ar fi trebuit să constituie informaţii incriminatorii într-un dosar a fost de fapt mărturia celei mai frumoase şi mai trainice prietenii.
Povestea o găsiți în cartea SUSPECT. Dosarul meu de la Securitate.
„La sfârşitul anului 78 sau la începutul anului 79, Doru a venit la mine la căminul Grozăveşti şi mi-a spus că are ceva să îmi spună şi m-a întrebat dacă am microfoane în cameră. Ne-am plimbat de-a lungul Dâmboviţei şi mi-a povestit că a fost chemat la serviciu, în biroul directorului şi acolo l-a aşteptat cineva de la Securitate, care i-a arătat fotografia mea şi după aceea acel securist a pretins ca el să dea note informative.
Doru şi-a dovedit faţă de mine prietenia sinceră, venind la mine şi spunând acest lucru şi de fapt asumându-şi un risc destul de mare. Şi, pe tot parcursul anului, Doru a continuat să dea aceste note informative în care spunea ce am discutat noi când ne-ntâlneam şi bineînţeles că nu spunea c-am înjurat regimul şi am comentat că nu se găsea nimic prin magazine, nu. Noi vorbeam numai de muzică, de literatură, de creşterea copiilor”, povestește Jan Willem Bos în interviul oferit pt. Digi24 TV.
Află mai multe despre prietenii scriitori ai lectorului olandez și despre cum e să traduci din Creangă:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XFbluJsQ0Es&feature=youtu.be]
Sursă video și text: DigiTV24.ro
Leave a Reply