– Unde ai fost toată seara?
– La film.
– Ce‑ai văzut?
– O chestie iraniană, sigur nu ţi‑ar plăcea.
– Îhî.
Cole mănâncă un bol de supă de roşii marca Heinz, aşezat la masa din bucătărie, cu un pulover de casă peste o cămaşă de serviciu.
Fragment din:
Frigiderul s‑a transformat într‑un cavou pentru mâncăruri cu mucegaiuri şi mirosuri ciudate: brânză putrezită, pâine cu pete albăstrui, borcane cu bulion adăpostind un fel de blăniţă moale, deschisă la culoare. În ultima vreme, niciunuia dintre voi nu i‑a păsat suficient de curăţenie, aragazul e folosit pentru depozitarea oalelor şi tigăilor, a trecut mult timp de când n‑aţi mai făcut o friptură duminicală.
Apartamentul avea o atmosferă atât de plăcută cândva: Theo venea deseori pe la tine, fără să te anunţe, ca şi când ar fi fost atrasă de căldura căminului vostru. Acum, Cole şi cu tine aţi renunţat să mai încercaţi. Pe vremuri, te gândeai cu groază că s‑ar putea să vină o zi când nu se va mai oferi să‑ţi facă baie, când nu‑ţi va mai aduce o ceaşcă de ceai sau nu va mai spăla vasele. Dar ţi‑ai dat seama că poţi să trăieşti foarte bine şi fără toate astea.
Opusul iubirii nu e ura, ci indiferenţa. Indiferenţa emoţională, indiferenţa fizică.
N‑aţi mai făcut dragoste de când aţi stat în camera de hotel din Marrakech, cu trandafiri proaspeţi la fiecare două zile, dar, în noaptea asta, îl săruţi pe creştet şi întârzii preţ de câteva clipe cu buzele pe capul său, până simţi că ţi se trezeşte ceva în adâncul pântecelui.
– Mă duc la culcare, spui tu.
– Îhî, din nou; adâncit în Familia Simpson şi în supă.
Nu pare să‑ţi fi remarcat gestul, sau poate că nu vrea să‑i dea curs în clipa asta: Familia Simpson mai durează zece minute.
Zâmbeşti. Nu‑ţi pasă. Pentru că te‑ai întors iarăşi la soare, simţi căldura pe spate. Ai un nou prieten în viaţa ta, cu care să te joci, cu care să fii iarăşi tânără, care să te trezească la viaţă.
Leave a Reply