”Poate ar fi bine să vă spun povestea scrierii acestei cărţi, pentru a vă da o imagine despre ceea ce urmează să citiţi”, scrie în prefața cărții Oameni și vocații Peter Briggs Myers, fiul celebrei creatoare a inventarului de personalitate ”Myers-Briggs”, unul dintre cele mai folosite în școli, la interviuri de angajare, în cabinetele psihologice etc.
Iată, deci, povestea:
Isabel Myers şi mama ei, Katharine Cook Briggs, erau interesate cam de 16 ani de teoria lui Jung când, din cauza izbucnirii celui de‑al Doilea Război Mondial, mulţi bărbaţi au plecat din industrie pentru a lucra în servicii, iar locul lor a fost luat de femei, care au renunţat la activităţile lor obişnuite. Având în vedere că, pentru majoritatea femeilor, industria grea era un teritoriu complet nou şi destul de ciudat, mama şi bunica mea s‑au gândit că o bună cunoaştere a preferinţelor personale – din punct de vedere al teoriei jungiene a tipurilor – ar fi de folos în identificarea acelui loc de muncă în care cineva fără experienţă s‑ar simţi bine şi ar fi eficient. Au căutat fără succes un test sau un indicator al preferinţelor persoane din perspectivă jungiană şi, în cele din urmă, au decis să inventeze propriul lor test.
Rezultatul a fost inventarul personalităţii numit Indicatorul de Tipuri Myers‑Briggs (MBTI). Şi, cum niciuna dintre ele nu era psiholog sau psihometrician, au trebuit să pornească de la zero. Cât timp au lucrat singure la înţelegerea şi corelarea propriilor observaţii, nu au avut nicio problemă, dar când, în 1943, au creat primul set de întrebări ce urma să devină MBTI, ele s‑au lovit de opoziţia cu două tăişuri a comunităţii academice.
Fragment din:
În primul rând, niciuna dintre ele nu era psiholog, niciuna nu avea studii superioare, de fapt, niciun fel de studii de psihologie, statistică sau producerea testelor. În al doilea rând, comunitatea academică (şi chiar şi cercetătorii şi analiştii jungieni) nu prea folosea teoria lui Jung cu privire la tipurile psihologice şi, prin urmare, nu aveau ce face cu un chestionar autoadministrat, al cărui scop era identificarea tipului jungian, inventat de două femei care „în mod evident nu aveau pregătirea necesară“. În realitate, Isabel Myers nu era chiar atât de lipsită de formare în acest domeniu. Avea o minte sclipitoare şi, mai mult de un an, îşi făcuse ucenicia pe lângă un specialist recunoscut în tehnicile şi instrumentele de care avea ea nevoie. Este vorba despre Edward N. Hay, care ocupa atunci poziţia de director de personal într‑o bancă importantă din Philadelphia.
De la el, Isabel Myers a învăţat tot ce îi trebuia despre construirea testelor, despre notare, validare şi statistică. Fără să fie demoralizată de lipsa de interes sau de opoziţia comunităţii psihologice, Isabel Myers s‑a concentrat pe dezvoltarea Indicatorului, strângând date, cizelând întrebări, aplicând testele acceptate pentru a le valida, pentru a verifica dacă sunt fiabile, replicabile şi semnificative din punct de vedere statistic. Puţin câte puţin, s‑a contaminat de entuziasmul şi încântarea majorităţii celor cărora le administra testul şi le explica Indicatorul; ea a numit reacţia lor reacţia „aha“ – exprimarea încântării pe care o simţea cineva când recunoştea un aspect al propriei personalităţi identificate de Indicator.
Cincizeci de ani mai târziu, un număr surprinzător de mare de persoane au auzit de MBTI sau chiar şi l‑au aplicat (peste două milioane şi jumătate de oameni l‑au făcut în 1994) şi un număr de concepte jungiene au intrat în vocabularul nostru curent. De exemplu, extraversia este în general înţeleasă drept extragerea energiei din activităţi externe, iar introversia drept extragerea energiei din activităţi interne. Un exemplu potrivit ar fi: după muncă, preferaţi să ieşiţi şi să socializaţi sau să vă relaxaţi singuri? Pentru mulţi extraverţi, „o petrecere ratată“ este „una la care nu reuşeşti să mergi“. Pentru mulţi introverţi, este „petrecerea la care ai participat“.
Utilizat la origine în consilierea individuală, Indicatorul este acum aplicat pe scară largă în team building, dezvoltare organizaţională, managementul afacerilor, educaţie, formare, consilierea carierei.
Leave a Reply