AutoanalizaUn alt mod de a face autoanaliză este mai puţin artificial decât concentrarea unilaterală asupra viselor, dar este în schimb mai dificil.

 

Motivația unei persoane de a se confrunta cu sine derivă din conștientizarea faptului că, în calea fericirii sau eficienţei sale, stă o tulburare nerezolvată, cum ar fi depresia recurentă, oboseala cronică, constipaţia funcţională cronică, timiditatea, insomnia, o inhibiţie de o viaţă faţă de concentrarea asupra muncii.

Și probabil că va ataca frontal tulburarea, începând un fel de Blitzkrieg. Cu alte cuvinte, poate va încerca să ajungă la determinanţii inconștienţi ai situaţiei dificile în care se află, fără să știe aproape nimic despre structura personalităţii sale. Rezultatul va fi, în cel mai bun caz, că îi vor trece prin minte câteva întrebări raţionale.

Dacă tulburarea sa este, de exemplu, o inhibiţie faţă de muncă, se poate întreba dacă nu e prea ambiţioasă, dacă o interesează cu adevărat munca pe care o face, dacă își consideră munca o datorie sau se revoltă în taină împotriva ei. Se va împotmoli curând și va decide că analiza nu o ajută câtuși de puţin. Dar aici e greșeala sa, care nu poate fi pusă pe seama psihanalizei.

Un Blitzkrieg nu este niciodată o metodă bună în problemele psihice, iar un Blitzkrieg în întregime nepregătit este întotdeauna o alegere proastă, indiferent de scop. Iar acesta ar fi unul în care persoana a neglijat să trimită patrule de recunoaștere în teritoriul ce urma să fie atacat. Parţial din cauza ignoranţei în chestiunile psihologice, terenul este atât de întins, că oricine ar fi tentat s‑o ia pe o scurtătură care se înfundă.

Iată o fiinţă umană cu năzuinţe, temeri, mecanisme de apărare și iluzii contradictorii extrem de complexe; incapacitatea ei de a se concentra asupra muncii este unul din rezultatele finale ale acestui ansamblu de factori. Iar ea crede că îl poate anihila prin acţiune directă, la fel de ușor cum stinge lumina!

Într‑o oarecare măsură, această speranţă se bazează pe gândire deziderativă; ar vrea să înlăture rapid ceea ce o perturbă; și îi place să creadă că, în afară de tulburarea sa nerezolvată, totul este în regulă. Nu‑i place să înfrunte faptul că o dificultate evidentă este o indicaţie că există ceva fundamental greșit în relaţia ei cu sine însăși și cu alţii.

Fragment din Autoanaliza de Karen Horney