Nu toți scriitorii vor să aline. Unii provoacă cititorii să privească fix acolo unde, instinctiv, aceștia ar vrea să întoarcă privirile. Fernanda Melchor aparține acestei a doua categorii: o voce care nu cosmetizează realitatea, ci o disecă până la nerv.

Născută în Veracruz, în 1982, Melchor a crescut într-o lume unde realitatea și legenda se întrepătrund, unde zvonurile circulă mai repede decât faptele și unde violența nu este o excepție, ci o prezență constantă.

Înainte de a deveni romancieră, Fernanda Melchor a fost jurnalistă. Și poate că aceasta este una dintre explicațiile pentru stilulul incisiv și realist al cărților sale. Pentru că jurnalista-Fernanda Melchor a trebuit să privească lumea fără filtre și a ascultat povești pe care alții le-ar fi ignorat. Și a învățat că, uneori, realitatea este chiar mai brutală decât orice ficțiune.

Această experiență i-a modelat stilul inconfundabil: fraze lungi, hipnotice, aproape sufocante, care curg ca un torent. Criticii au numit scrisul ei „visceral”, „nemilos”, „electric”. Nu există distanță între cititor și personaj și nu există protecție: există doar scufundare totală.

Romanul care a propulsat-o pe scena literaturii mondiale, Sezonul uraganelor, este o capodoperă a întunericului uman. Povestea începe simplu: cadavrul unei femei cunoscute drept „Vrăjitoarea” este găsit plutind într-un canal. Dar ceea ce urmează nu este o investigație clasică, ci o disecție colectivă a unui sat sufocat de sărăcie, resentimente, misoginie și frică. Vocile personajelor se amestecă într-un cor haotic și hipnotoc, deopotrivă, iar adevărul devine imposibil de separat de minciună. Romanul a fost nominalizat la International Booker Prize și a fost considerat de mulți critici una dintre cele mai importante cărți ale secolului XXI.

În Parădais, Melchor mută acțiunea într-un complex rezidențial de lux. Vorbim despre un spațiu aparent sigur, ordonat, privilegiat, doar că, sub suprafața perfectă, se ascunde aceeași violență. Având drept protagoniști doi adolescenți, pe Franco și Polo, uniți de frustrare, resentiment și dorințe întunecate, Parădais este o poveste despre segregare socială, alienare și felul în care monstruozitatea nu se naște în întuneric, ci crește lent, în tăcere, în interiorul oamenilor obișnuiți.

Fernanda Melchor nu scrie despre monștri. Scrie despre oameni.

În volumul său de non-ficțiune, This Is Not Miami, inspirat direct din experiența ei ca jurnalistă, explorează crime reale, dispariții și fragilitatea adevărului. Iar aici devine clar că universul ei literar nu este o invenție. Ce este însă? O oglindă!

Într-un interviu acordat revistei The New Yorker, Melchor a spus că romanele ei sunt ca niște „RMN-uri literare ale inimii”. A mai adăugat că ea nu caută să șocheze de dragul de a șoca, ci caută să înțeleagă. Pentru ea, literatura este o formă de curaj.

Influențată de forța narativă a lui William Faulkner și de intensitatea emoțională a lui Gabriel García Márquez, Fernanda Melchor creează însă ceva complet al ei și numai al ei: un realism brutal, fără salvare, fără magie protectoare.

Cărțile ei nu oferă confort, nici evadare: oferă adevăr.

Să o citești pe Fernanda Melchor înseamnă să intri într-un spațiu unde limbajul devine carne, unde frica devine voce și unde literatura nu mai este doar literatură: devine experiență. Odată ce ai intrat în universul ei, nu mai cum să ieși același.

Să-i citiți cărțile: Fernanda Melchor este una dintre tinerele scriitoare de astăzi despre care vom mai auzi!