Piesele puse in scena de Chris Simion se joaca, de ani buni, cu casa inchisa, iar proiectele ei i-au adus laolalta, de nenumarate ori, pe actorii nostri cei mai mari. Dar Chris Simion nu s-a oprit la teatru: a regizat si spectacole si a scris carti de succes. Suficiente motive pentru un interviu-portret realizat de revista Marea Dragoste/Tango. Regizoarea a vorbit despre profesia ei, despre teatrul independent – D’AYA – pe care l-a fondat alaturi de scriitorul Pascal Bruckner, despre sotul ei, actorul Gabriel Fatu, despre dragoste si iubiri, dar și despre cea mai recentă carte, apărută la Trei. Citiți întregul interviu. Merită!

Iată și trei dintre răspunsuri:

Marea Dragoste/Tango: Ai publicat sapte carti pana acum. Pe care dintre ele o consideri cea mai reusita si de ce?

Chris Simion: CE NE SPUNEM CAND NU NE VORBIM, am scris-o in opt ani, a fost publicata de Editura Trei. Cea mai recenta este intotdeauna cea mai reusita.

Marea Dragoste/Tango: In perioada aceasta, ce mai scrii? Si ce mai pui la cale la teatru? Povesteste-mi, te rog, si despre calatoria ta in India si despre cum te-a influentat asta cand ai pus in scena Maitreyi…

Chris Simion: Am inceput un nou roman si ma joc din cand in cand scriind povesti. Proiecte pe rol sunt spectacolele din club, din Godot de exemplu: “Dragostea dureaza 3 ani”, “Te iubesc! Te iubesc?” si “Ce ne spunem cand nu ne vorbim”, iar in teatru am “Maitreyi” dupa Mircea Eliade, “Oscar si Tanti Roz” la Teatrul “L.S.Bulandra” si “Omul Pescarus” sau “Drumul spre Frumos”, la Grand Cinema Digiplex in Mall Baneasa. Este primul spectacol de teatru acrobatic facut in Romania, inspirat de Cirque du Soleil si realizat dupa nuvela “Pescarusul Jonathan Livingstone”.
India este o iubire din liceu, am avut o bursa la Sanskriti Kendra in New Delhi, am fost de doua ori in turneu in 8 orase. India este o lectie majora de viata pentru mine.

(…)

Marea Dragoste/Tango: Cum v-ati cunoscut, tu si Gabriel Fatu? De cati ani sunteti casatoriti?

Chris Simion: Ne cunoastem de 14 ani, din facultate, de cand eram studenti, de cand umblam cu troleul, stateam in camin si imparteam un iaurt sau un colt de paine. El imi scria scrisori de dragoste si mi le lasa la portar, eu ii raspundeam… Si, dupa cateva luni de zile in care s-a plictisit de cat m-a curtat, ne-am dat intalnire, pe banca, in parcul de la Unirea, si ne-am logodit cu cerceii pe care ii aveam eu in ureche.

Citește și: To: zmeul_albastru@yahoo.com