Anansi. World Fiction aniversează 5 ani de la lansare – cinci ani în care a adus în România unele dintre cele mai relevante și apreciate voci ale literaturii universale contemporane.

Pentru a marca acest moment, vom publica o serie de statementuri aniversare: mesaje, reflecții și gânduri transmise de autori, traducători, editori și parteneri ai noștri.

Le vom împărtăși pas cu pas, ca pe niște cuvinte de bine rostite cu prilejul acestei frumoase ocazii, în speranța că vor transmite nu doar bucuria acestei reușite, ci și energia care ne inspiră să ducem mai departe misiunea colecției. Iată primele două mesaje pe care le împărtășim cu voi:

„Pentru împătimiții de basne, ficțiunea și, mai cu seamă, „romanțurile” reprezintă un refugiu, un tărâm al astâmpărului, al rodnicei zăbave, vegheat de misterioasele și nu mai puțin capricioasele zeități tutelare ale „poveștii”. Într-una dintre aceste insule ale preafericiților sălășluiește astuțiosul Anansi, stăpânul tuturor scornelilor lumii, care nu ostenește să-și țeasă pânza în jurul bieților mitofili, prinzându-i în cele din urmă inexorabil în mătasea mrejelelor sale, aidoma unui urzitor nelumesc. Eu, care am fost acolo, pe meleagul iluziei, pot să depun mărturie, nesățiosule cititor, că odată captiv în plasa lui Anansi (World Fiction), te învăluie pe nesimțite tăcerea, nopțile albastre, a treia lumină, bucuria, noaptea credincioasă și virtuoasă, se năpustesc asupra ta huriile, zeii bătrâni, iepurii blestemați, albinele și tunetele îndepărtate, frumoasa doamnă Seidenman, gemenii, tristul tigru, cumplitul Koba, te copleșesc astfel de lucruri mărunte, tărâmul de nicăieri, gândirea magică, dragostea în vremea revoltelor și multe alte mirazuri, care te smintesc și te poartă pe alte tărâmuri, precum șoimanele de mai ieri!

Acum, la împlinirea unui lustru, nu pot să-ți urez, jucăușule, fermecatule Anansi, decât „la mulți ani” și la cât mai multe „plăsmuiri” despre circul perpetuu al lumii noastre! La mulți ani „comunității Anansi”, autorilor, traducătorilor, redactorilor, tehnoredactorilor, graficienilor și tuturor celorlalți truditori ai cărții care-și aduc obolul la „marea sa de povești”, vorba bunului și bravului nostru domn Rushdie!” – Luminița Munteanu, traducătoarea romanelor Ca o rană de sabie (seria Cvartetul Otoman, vol. 1) de Ahmet Altan și Îndrăgostiți de Franz K de Burhan Sönmez (în pregătire).

„Pentru mine, Anansi  a însemnat în primul rînd completarea atît de necesară a unor goluri pe harta literaturii contemporane; multe traduceri excelente pe care le-am citit cu nesaț, apoi patru cărți bune pe care am avut șansa să le traduc eu, patru autori contemporani foarte diferiți și interesanți pe cărțile cărora am lucrat cu mare plăcere, de la prima lectură și pînă la finalul redactării. Ba chiar și un neașteptat premiu (al revistei Observator cultural) pentru traducerea Tasmania lui Paolo Giordano. Ultimul autor ajuns, dintr-un fericit noroc, pe lista mea, Pierre Michon, un erudit dublat de un stilist desăvîrșit, a fost o revelație (spre rușinea mea, nu-l citisem), sigur va fi și pentru mulți cititori – rar mi s-a întîmplat să traduc cu asemenea plăcere și fervoare; abia aștept să apară.
Ce-i doresc lui Anansi? Să reziste în perioada asta sinistră în care lumea e din ce în ce mai încrîncenată și cu gîndul departe de cultură și lectură; să reziste, să se descurce (cum, nu știu!) cu banii și să nu cedeze, să nu ajungă la compromisuri. Ne-ntoarcem la rezistența prin cultură – ce blestem!
Plin de optimism, cum îmi e felul, îi urez mulți ani fericiți lui Anansi. O precizare: pentru subsemnatul, Anansi e numele de cod al următorilor oameni în carne și oscioare: BAS, Alin Croitoru, Ruxandra Câmpeanu.
(ar trebui să apară, dacă e posibil, ca notă de subsol la prima ocurență a Anansi.)
La mulți ani!
Liviu”