Noul și cuprinzătorul tratat Logopedia. Terapia tulburărilor de limbaj, scris de conferențiarul Carolina Bodea Hațegan de la Univ. ”Babeș-Bolyai”, va fi lansat pe 9 aprilie la Cluj. Citiți un scurt pasaj despre una dintre diversele tehnici folosite pentru ameliorarea bâlbâielii.

Logopedia_C1_web

Programul terapeutic Parent – Child Interaction Method – PCI (Cook, Boterill, 2005) se aplică în cadrul Centrului Palin din Anglia. Programul se focalizează pe dezvoltarea abilităţilor pentru o vorbire fluentă bazându-se pe interacţiunea copil-părinte. Secvenţele de interacţiune derulate sunt înregistrate, iar terapeutul are rolul de a facilita o mai bună interacţiune între copil şi părinte pentru a asigura dezvoltarea, în contexte naturale de comunicare, a unei vorbiri fluente. Activităţile de terapie din acest program se focalizează pe obţinerea unei interacţiuni productive dintre părinte şi copil, interacţiune care să aibă drept obiectiv final reducerea disfluenţelor.

Sunt derulate atât activităţi de modelare directă a vorbirii prin introducerea de către terapeut a unor strategii de reducere a ritmului vorbirii, de modelare a fluenţei, de utilizare a unor pauze în vorbire, cât şi strategii indirecte prin care se modelează interacţiunea dintre părinte şi copil. Astfel, părintele primeşte o serie de recomandări cu privire la modul în care interacţionează cu propriul copil:

  • Să se adreseze copilului cu calm şi răbdare;
  • Să asculte ceea ce copilul doreşte să spună până când acesta încheie şi apoi să intervină;
  • Să utilizeze un număr redus de întrebări într-un act comunicaţional (copiii pot vorbi mai uşor atunci când vorbesc liber, fără să răspundă la întrebări);
  • Vorbirea să fie însoţită de mişcări ale corpului şi de o mimică facială binevoitoare, care să încurajeze copilul să se exprime;
  • Să îşi petreacă timp de calitate cu copilul în fiecare zi, timp în care să încerce să îi acorde copilului o atenţie crescută;
  • Să introducă reguli pentru toţi membrii familiei cu privire la modul în care îşi asumă rolurile de ascultător şi de vorbitor.
  • Să se comporte cu copilul, sub aspect disciplinar, ca şi când nu ar prezenta bâlbâială, fără să facă rabat de la reguli de comportament şi conduită.

Tehnicile pe care terapeutul le utilizează, în mod direct, pentru îmbunătăţirea fluenţei, se bazează pe joc şi modelare. Introducerea tehnicii are următoarea structură:

  • se defineşte componenta de fluenţă ce urmează a fi antrenată – ritm lent, rapid, pauză, oprire uşoară/lină etc.,
  • se introduc apoi povestea, jocul şi jucăriile care ajută terapeutul să materializeze conceptul dorit,
  • se modelează acel concept prin utilizarea jucăriilor şi a poveştii,
  • se rostesc apoi cuvinte, propoziţii şi structuri narative complexe pentru a fixa şi generaliza conceptul achiziţionat.

Ritmul lent se modelează prin asemănarea ritmului vorbirii cu ritmul broscuţei ţestoase, oprirea şi pauzele în vorbire sunt introduse cu ajutorul comparaţiei vorbirii cu mersul autobuzului care trebuie să oprească din staţie în staţie, să pornească şi să oprească uşor pentru a nu pune în pericol viaţa pasagerilor, pornirea lină şi oprirea lină se poate modela, de asemenea, cu ajutorul avionului care trebuie să îşi ia zborul şi să aterizeze uşor pentru a nu agita pasagerii şi pentru a nu se prăbuşi. În funcţie de interesele copilului și de  nivelul său de dezvoltar,e terapeutul poate identifica alte poveşti care pot asigura materializarea unei fluenţe funcţionale în vorbire.