În cartea sa, 10 căi de a face față persoanelor care îți fac rău. Când te confrunți cu oameni toxici, dr. Lillian Glass le vorbește cititorilor săi, cu precădere, despre ce înseamnă relațiile cu oameni toxici. Despre cum interacțiunile verbale cu ceilalți ne pot răni și de ce cuvintele pot deveni adevărate arme. „Firește că agresiunea fizică lasă urme asupra noastră, dar nu este adevărat că vorbele nu ne pot face rău. Cuvintele ne fac rău cu siguranță”, mai ales în contextul în care „ne dorim să simțim bunătate și respect din partea celorlalți. Cu toții ne dorim să auzim cuvinte binevoitoare care să denote că avem un loc al nostru pe acest pământ.”
Dar, în aceeași măsură, autoarea cărții analizează și o altă față a toxicității, dintr-un alt tip de relație. Cea mai intimă și mai prezentă din viața noastră: relația cu sinele.
De multe ori suntem mai conștienți de nocivitatea vorbelor care ne sunt adresate de alții și mult mai puțin de ceea ce ne spunem nouă înșine. „De câte ori nu ne-am spus că eram grași, proști, urâți sau dezgustători? <am făcut un lucru atât de prostesc – cât de prost pot să fiu! Arăt groaznic – sunt ca un porc>. Eu numesc aceste afirmații autodenigrante <hrană toxică pentru creier>. Cu cât îți spui lucruri urâte mai des, cu atât ele se fixează mai trainic în mintea ta și devin parte din modul în care te gândești la tine.”
Dincolo de cuvintele pe care ni le spunem, care se transformă în credințe ce conturează realitatea noastră interioară și în profeții autoîmplinite, autoarea afirmă că aceasta este calea sigură de a le permite și altora să ne trateze la fel. „Dacă vei continua să spui lucruri urâte despre tine, ceilalți îți vor urma exemplul. La urma urmei, dacă tu faci aceste afirmații toxice, înseamnă că ele trebuie să fie adevărate, din moment ce tu te cunoști cel mai bine. (…) Le dai celorlalți permisiunea să îți spună aceleași lucruri și să te trateze la fel de rău pe cât te tratezi și tu.”
Un alt aspect legat de propria persoană și abordat de Lillian Glass, pe lângă cel al dialogului interior negativ, este și acela al valorizării. Autoarea, care a susținut conferințe și semnarii despre relațiile toxice în multe țări, este de părere că oricare ar fi cultura din care provenim, modestia este întotdeauna încurajată ca tip de comportament în multe situații sociale. Ea apreciază că părinții și mai târziu societatea ne-au educat să nu ne lăudăm și să fim „cu nasul pe sus”.
Astfel că, pe lângă minimizarea propriilor capacități în situații de reușită, oameni trăiesc cu convingerea că manifestarea unui comportament modest, uneori exprimat prin autoevaluare negativă, creează simpatie și acceptare.
Nimic mai fals, susține autoarea volumului 10 căi de a face față persoanelor care îți fac rău. Când te confrunți cu oameni toxici. Din perspectiva ei, rezultatul obținut este exact contrariul. „Uneori spunem lucruri negative sau toxice despre noi înșine pentru a părea modești. În realitate, autodeprecierea noastră nu este percepută în mod pozitiv – nu arată că suntem modești. Este, de fapt, percepută negativ, iar ceilalți își vor face o părere proastă despre noi”, încheie dr. Glass.
Leave a Reply