Mediul familial este de departe cel mai important factor care influenţează cât de mult se va bizui un copil sau un adolescent pe propriile puteri. Este o veste bună, pentru că acesta este factorul în privinţa căruia părinţii pot cel mai uşor să facă o schimbare.
Adesea, un părinte grăbit sau stresat nu are răbdare să aştepte până ce copilul termină de unul singur ce are de făcut. Acesta vrea ca lucrul să fie făcut imediat şi, bineînţeles, este mai uşor să îl facă el însuşi. În plus, ştie că în acest fel lucrul va fi făcut cum trebuie. Aşa că este tentat să continue să îl facă, în ciuda senzaţiei sâcâitoare că cel mic ar trebui să înveţe să îl facă de unul singur. Această situaţie se aplică atât în cazul temelor, cât şi în viaţa de zi cu zi.
În mod interesant, un părinte organizat din fire îşi determină adesea copilul să fie foarte dezorganizat. Este posibil ca părintele care nu suportă dezordinea să intervină şi să facă ordine în locul copilului în loc să îl înveţe şi să îl obişnuiască să facă acest lucru de unul singur.
Cerându‑le celor mici să dovedească autonomie atunci când vine vorba de anumite lucruri pe care trebuie să le facă, îi ajutăm să devină foarte rapid competenţi şi încrezători inclusiv în îndeplinirea altor sarcini. Să meargă la magazin de unii singuri, să comande singuri la restaurant, să vină de la magazin cu restul corect, să pornească maşina de spălat vase, nu numai să o umple — dacă nu avem grijă ca cei mici să facă aceste lucruri, aceştia ar putea crede că nu sunt capabili de ele. Sau că nu este nevoie să facă nimic pentru că au servitori personali — pe voi!
Fragment din Cum să-ți ajuți copilul la teme cu calm și fără stres – Noel Janis-Norton
Leave a Reply