Endometrioza afectează aproximativ 1 din 10 femei la nivel mondial, adică mai mult decât diabetul sau astmul. Si totuși, până la diagnostic trec, în medie, 7-10 ani. De ce? Pentru că miturile despre ea sunt uneori mai puternice decât adevărul.

Hai să le discutăm pe rând.

MITUL #1: „O sarcină te vindecă de endometrioză”

Maria are 29 de ani. Când a mers la ginecolog cu dureri cronice, a plecat cu un singur sfat: „Fă un copil. O să te ajute.” Nu i-a explicat nimeni de ce. Nu i-a confirmat nimeni că are endometrioză. I s-a dat o soluție la o problema pe care nimeni nu și-a bătut capul să o înțeleagă.

Realitatea?

Sarcina poate reduce temporar simptomele, deoarece nivelul de estrogen scade și menstruația se oprește. Dar nu este un tratament. Nu elimină leziunile existente. Nu vindecă boala. Iar după naștere, sau după oprirea alăptării, endometrioza revine. Uneori chiar mai agresivă, fără să știm deocamdată cauza.

Mai mult decât atât: endometrioza poate afecta fertilitatea tocmai din cauza leziunilor netratate. Să spui unei femei cu endometrioza sa „facă un copil” ca tratament este ca și cum ai spune cuiva cu o posibilă fractură să „meargă mai mult”, sfat dat cu bune intenții, dar care poate face un rău real.

Și, în plus, nu orice femeie cu endometrioză vrea sau poate să devină mamă. Tratamentul nu ar trebui să depindă de acest lucru.

MITUL #2: „Endometrioza are tratament.”

Realitatea?

Endometrioza nu are un leac definitiv, dar există multiple opțiuni de gestionare a bolii care pot îmbunătăți calitatea vieții unei femei. Tratamentul hormonal (pilule contraceptive, progestative și alte soluții hormonale) poate suprima leziunile și pot ameliora durerea. Intervenția chirurgicală, efectuată de un specialist în endometrioză, poate îndepărta leziunile și poate reduce semnificativ simptomele pe termen lung.

Există și abordări complementare, fizioterapia pelviană, managementul durerii, modificările de stil de viață, care, combinate cu tratamentul medical, fac diferența.

Cuvântul „vindecare” poate fi înșelător. Dar „gestionare eficientă” este ceva real, posibil și meritat de fiecare femeie cu endometrioză.

MITUL #3: „Daca durerea e suportabilă, endometrioza nu e gravă”

Realitatea?

Severitatea simptomelor nu se corelează cu stadiul bolii. O femeie cu endometrioză stadiul 4 (cel mai avansat) poate avea dureri moderate, în timp ce altă femeie cu stadiul 1 poate fi în incapacitate să-și ducă activitățile zilnice. Femeile cu endometrioză dezvoltă adesea un prag ridicat al dureri, nu pentru că le doare mai puțin, ci pentru ca au învățat să funcționeze în durere. Asta nu înseamnă că boala e mai puțin serioasă.

Capacitatea de a funcționa în durere este reziliență, nu dovada că totul e bine. Cele două nu se exclud reciproc.

MITUL #4: „Menstruația dureroasă e normală pentru toate femeile”

„Mi-a zis mama că și ei îi era rău. Mi-a zis profesoara ca sunt sensibilă. Mi-a zis o prietenă că și ea ia ibuprofen  în primele zile. Credeam că asta e pur și simplu să fii femeie.”

Realitatea?

Disconfortul ușor în prima zi de menstruație poate fi normal. Durerea care te împiedică să mergi la școală sau serviciu, care nu cedează la analgezice obișnuite, care te face să vomiți sau să leșini nu este normală. Nu ar trebui acceptată ca „parte din experiența feminină”.

Durerea menstruală severă este unul dintre semnele principale ale endometriozei. Și totuși, generații de femei au crescut crezând că suferința lunară este ceva ce trebuie pur și simplu îndurat. Această normalizare a durerii costă ani pierduți fără diagnostic, leziuni progresive, și calitatea vieții.

Durerea ta merită să fie luată în serios. Indiferent cât de „obișnuită” ți s-a spus că e.

MITUL #5: „Endometrioza se vede la ecografie”

Realitatea?

Endometrioza NU se vede doar la o ecografie standard în cele mai multe cazuri. Endometrioza ovariană poate fi vizibilă la ecografia transvaginală, dar nu întotdeauna poate fi confirmată direct. Endometrioza profundă poate fi detectată făcând un RMN special, dar nu oricine are posibilitatea să-l facă sau să-l repete constant din cauza prețurilor mari. Standardul de aur pentru diagnostic rămâne laparoscopia, o intervenție chirurgicală minim invazivă.

Încurajăm femeile să ceară o a doua opinie atunci când simptomele lor nu au un diagnostic.

Ce rămâne după ce dărâmam miturile?

Rămâne adevărul simplu și uneori incomod: endometrioza este o boală cronică, reală, serioasă și mult prea des ignorată. Nu pentru că medicina nu ar putea face mai mult, ci pentru că sistemul, cultura și miturile au construit în jurul bolii un zid de tăcere normalizată.

Dacă citești asta și ai o prietenă, o soră, o colegă care trece prin asta trimite-i acest articol. Uneori, cel mai valoros lucru pe care îl poți face pentru cineva este sa îi spui: „Te cred.”