Hotel Annenheim und Seehof am Ossiacher See (Kärnten)
Annenheim, 2 sept. 1907
Dragă domnule coleg,
Vă ştiu acum la Amsterdam, cu puţin timp înainte sau după primejdioasa dumneavoastră conferinţă, ocupat cu apărarea cauzei mele, şi îmi pare aproape o laşitate faptul că eu caut în timpul acesta ciuperci în pădure sau mă scald în vreun lac liniştit din Carintia, în loc să‑mi susţin singur cauza sau cel puţin să mă alătur dumneavoastră.
Pentru a‑mi linişti conştiinţa, îmi spun că pentru cauză este mai bine aşa, că dumneavoastră, celălalt, al doilea, sunteţi scutit măcar de o parte din rezistenţa care m‑ar aştepta pe mine, că nu s‑ar auzi nimic altceva decât o inutilă repetiţie, dacă eu aş spune din nou acelaşi lucru, şi că dumneavoastră sunteţi persoana mai potrivită pentru propagandă, fiindcă am considerat dintotdeauna că ceva din persoana mea, din vorbele şi ideile mele îi respinge pe oameni ca pe ceva străin, în vreme ce dumneavoastră inimile vă sunt deschise. Dacă dumneavoastră, un om sănătos, vă socotiţi aparţinând tipului isteric, atunci eu trebuie să‑mi revendic tipul „obsesional“, ai cărui aparţinători trăiesc fiecare în lumea sa proprie.
Dacă aţi avut sau veţi avea noroc sau nenoroc, nu ştiu; dar îmi doresc să fiu în clipele acestea alături de dumneavoastră, să mă bucur că nu mai sunt singur, iar dumneavoastră, dacă aveţi nevoie de puţină încurajare, să vă vorbesc despre lungii mei ani de singurătate onorabilă dar dureroasă, care au început după ce am aruncat o primă privire în noua lume, despre lipsa de interes şi înţelegere a prietenilor celor mai apropiaţi, despre episoadele de teamă, când mi s‑a părut că mă înşelasem şi am chibzuit cum aş mai putea face totuşi folositoare alor mei o viaţă în care am apucat pe un drum greşit, despre convingerea tot mai fermă, care s‑a agăţat de interpretarea viselor ca de un reazem de neurnit, precum şi despre siguranţa calmă care a pus în sfârşit stăpânire pe mine şi m‑a îndemnat să aştept până când glasului meu îi va răspunde un alt glas din mlţimea necunoscută. A fost glasul dumneavoastră; ştiu acum că dumneavoastră vi‑l datorez şi pe Bleuler. Pentru aceasta vă mulţumesc şi nu lăsaţi nimic să vă tulbure încrederea că veţi trăi şi savura victoria.
La compasiunea dumneavoastră pentru starea mea suferindă nu trebuie din fericire să apelez deocamdată în prea mare măsură. Am celebrat trecerea la o nouă perioadă climacterică din viaţă cu o dispepsie (după gripă) destul de îndărătnică, dar care a regresat în aceste frumoase săptămâni de odihnă, cu excepţia câtorva avertismente dintre cele mai blânde.
Sunt demult decis să vin la Zürich. Dar mă gândesc să vin de Crăciun sau de Paşte, din plină muncă, inspirat şi copleşit de probleme, nu aşa cum sunt acum, când toate investirile sunt, aproape ca în somn, descărcate. Căci şi mie îmi este o necesitate să stau din nou câteva ceasuri de vorbă cu dumneavoastră.
Cu cele mai calde salutări (şi urări!),
Al dumneavoastră,
Dr. Freud
Fragment din Corespondenţa Freud – Jung
Leave a Reply